Cea mai ieftină renovare energetică a casei poate costa cât o rolă de bandă autoadezivă și un tub de silicon. Cea mai mare parte a căldurii nu se pierde prin ferestre, dar ferestrele și ușile sunt locurile unde se pot face cele mai mari economii cu cei mai puțini bani. La o fereastră, căldura nu scapă atât prin sticlă, cât prin fantele din jurul ei. Așa că, înainte să ceri oferte pentru termopane noi, verifică dacă nu e suficient să astupi câteva goluri. Dacă perdeaua se mișcă deși geamul e închis sau simți aer rece lângă toc, plătești deja pentru căldura care iese din casă.
Cifrele vin din Marea Britanie, unde organizațiile de eficiență energetică au cele mai detaliate date. Pereții sunt pe primul loc și pierd cam o treime din căldură. După ei urmează acoperișul, podeaua, ferestrele și curenții de aer. Ferestrele răspund în medie de aproximativ o cincime din pierderi. Curenții de aer necontrolați pot ajunge la 15-20% din total în locuințele mai vechi. Izolarea pereților sau a acoperișului înseamnă schele, autorizații și investiții mari. Etanșarea ferestrelor o poți face într-o după-amiază de weekend. De aici merită pornit, mai ales acum, la începutul sezonului de încălzire.
Ca să găsești problema, nu ai nevoie de o cameră cu termoviziune. Într-o zi cu vânt, plimbă o lumânare aprinsă sau un bețișor parfumat pe lângă marginile ferestrelor și ale ușilor. Acolo unde flacăra tremură sau fumul se înclină, intră aer din afară. Garniturile le poți verifica cu o foaie de hârtie: o prinzi între canat și toc și închizi fereastra. Dacă foaia iese ușor când tragi de ea, garnitura nu mai etanșează. La multe ferestre din PVC, soluția e deja montată: pe marginea canatului sunt niște butoni metalici, rotunzi sau ovali. Dacă îi rotești cu o cheie imbus sau cu un clește, fereastra trece pe „regimul de iarnă” și se strânge mai tare pe garnitură. Primăvara îi readuci în poziția inițială, ca garnitura să nu obosească. Dacă nu ești sigur cum funcționează mecanismul, întreabă firma care a montat fereastra.
Garniturile de cauciuc se întăresc și crapă în timp. Pentru PVC găsești garnituri de schimb în magazinele de bricolaj. La ferestrele vechi din lemn se folosește banda autoadezivă din cauciuc sau burete. Profilul (E, P sau D) îl alegi după cât de mare e golul, iar banda o lipești pe toc, pe o suprafață curată și uscată. Fantele mici dintre toc și perete se umplu cu silicon sau cu chit acrilic. Golurile mai mari se umplu cu spumă poliuretanică. După ce se usucă, tai surplusul și acoperi suprafața, pentru că spuma se degradează la soare. La ușa de la intrare ajută o perie sau o garnitură montată jos pe ușă. Și mai simplu, poți pune la bază un opritor de curent textil, „șarpele” umplut pe care îl știu multe bunici. Pentru gaura cheii există capace mici, iar tocul ușii se etanșează cu aceeași bandă ca la ferestre.
Unele soluții sunt mai degrabă provizorii, dar funcționează. Pe geamurile vechi din lemn, cu un singur rând de sticlă, poți lipi pe toc o folie termoizolantă transparentă, cu bandă dublu adezivă. O întinzi apoi cu un uscător de păr, iar între folie și geam rămâne un strat de aer izolator. Draperiile groase, trase seara, reduc pierderile prin sticlă. Ziua lasă-le deschise, ca soarele să încălzească gratuit camera. Ai grijă doar să nu acopere caloriferul de sub fereastră, altfel căldura rămâne prinsă în spatele lor. Pe pereții exteriori poți lipi în spatele caloriferului o folie reflectorizantă. Ea trimite o parte din căldură înapoi în cameră, în loc să încălzească zidul. Niciuna dintre aceste metode nu înlocuiește o izolație serioasă. Dar pentru cine stă în chirie sau nu are bani de lucrări mari, sunt cea mai rapidă cale de a plăti mai puțin la încălzire.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original