De mai bine de cinci decenii, Ioan din Câmpeni își întinde marfa pe același loc la Târgul de la Negreni, iar astăzi spune că e aproape ultimul de felul lui. Meșterul de 60 de ani, venit din județul Alba, este singurul pe care l-am găsit în târg cu obiecte din lemn făcute chiar de mâna lui, într-un loc unde alei întregi sunt ocupate de marfă ieftină de import și de negustori de profesie.
Ioan avea opt ani când tatăl lui l-a urcat într-o căruță trasă de cai și l-a dus la prima ediție la care a participat. Acum are mâinile crăpate de muncă și vinde ciubere, cofe, donițe, covăți de pită, platouri și linguri de gulaș în trei modele, toate făcute acasă din molid, plop și paltin. Lucrul de mână, spune el, e pe cale de dispariție. Pe vremuri, moții coborau cu ciuberele pe cai. Printre cei care vând acum sunt tot mai mulți revânzători: cumpără ieftin de la oameni care nu știu cât valorează ce au în gospodărie și își trec profitul în dreptul prețului mai mare de la tarabă.
Imaginea de pe alei îi dă dreptate. Forfota e mare, grupurile se opresc brusc în mijlocul trecerii, iar la multe colțuri de tarabă cântă câte un copil sau un adult cu mâna întinsă, iar printre mulțime se aud cerșetori. Bătrânii care veneau cu lucruri vechi din casă, ca să le vândă, au dispărut aproape cu totul; nu am găsit niciunul. Marfa pe care comercianții și cumpărătorii o numesc, adesea, „chinezării” a luat locul obiectelor de gospodărie lucrate în sat.
Târgul de toamnă, cunoscut și ca Fechetău, de la ungurescul „fekete”, „negru”, ca în numele comunei, se ține în al doilea weekend din octombrie. Are și un frate mai mic, Târgul Coaselor, în iunie. Vechimea lui e greu de stabilit: Primăria Negreni vorbește despre o aprobare oficială din 1815, Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău indică o atestare din 1758 ca „localitate cu târg” și plasează intrarea lui în tradiție la începutul secolului al XVIII-lea, iar tradiția locală îl duce până în jurul anului 1600. Cert e doar că este mai vechi decât documentele care îl atestă.
La început, oamenii de la munte coborau de pe văile Apusenilor după căciuli groase de blană, cojoace pentru iarnă, mărgele pentru portul popular și butoaie. În comunism, până prin anii 1980, târgul era organizat de Direcția Comercială a județului Cluj, împreună cu unități din județele vecine, pentru aprovizionarea de iarnă a populației montane cu alimente, haine, încălțăminte și articole de uz casnic. Astăzi se întinde pe mai bine de un kilometru, pe ambele maluri ale Crișului Repede.
Viceprimarul Daniel Nistor, autor a două cărți despre Negreni și târgul său, se declară mândru și îl vede ca pe „un brand național, poate chiar internațional”. Potrivit estimării lui, doar comercianții ocupă aproximativ zece hectare, iar comuna numără în jur de 70.000 de vizitatori la fiecare ediție. Cei mai mulți vin din Transilvania, mai ales din Arad și Bihor, dar și din Galați și Botoșani, iar dintre străini cei mai numeroși sunt ungurii.
Sursă text și foto: Cluj24 — articolul original