Diferența dintre litoralul scump și cel ieftin al Italiei se vede cel mai clar în două localități. La Riccione, una dintre cele mai cunoscute stațiuni de pe coasta Adriaticii, o casă de vacanță închiriată poate costa și 2.000 de euro pe săptămână. În San Pietro Vernotico, o comună din provincia Brindisi, în sudul țării, metrul pătrat se vinde cu aproximativ 550 de euro. Cu alte cuvinte, în unele zone o locuință la mare costă cam cât o mașină nouă.
Un calcul simplu arată cât de mare e distanța. La 550 de euro pe metru pătrat, un apartament de 50 de metri pătrați ar costa în jur de 27.500 de euro, adică aproape cât o mașină de familie de clasă medie. La Riccione, aceeași sumă ajunge pentru circa trei luni de chirie în plin sezon. Pe de o parte e o piață dezvoltată în jurul turismului de masă, cu cerere constantă și prețuri pe măsură. Pe de altă parte e o localitate unde cererea e mică, așa că și prețurile au rămas jos.
Prețurile mici nu sunt însă o regulă pentru toată Italia. Potrivit datelor citate de Mediafax Italia, o singură regiune a țării a înregistrat scăderi ale prețurilor la casele de pe litoral. În rest, locuințele de lângă mare s-au scumpit. Asta înseamnă că ocaziile de felul celei de la San Pietro Vernotico sunt mai degrabă excepții decât un semn că piața s-ar răci.
Pentru cei care se gândesc la o casă de vacanță în Italia, inclusiv pentru românii care au lucrat sau locuiesc acolo, contează și ce nu se vede în preț. O zonă mai puțin cunoscută are de obicei mai puține servicii, un sezon turistic mai scurt și șanse mai mici ca locuința să fie închiriată profitabil. Prețul de pornire e mic, dar întrebarea e cât valorează proprietatea peste câțiva ani și cât îi costă pe proprietari întreținerea ei.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original