Naționala României a pierdut meciul de debut în noua ediție a UEFA Nations League, în fața Suediei, și a început astfel prost o campanie în care își propunea să urce în ierarhia europeană. „Tricolorii” joacă în Liga B, grupa a 4-a. Într-o grupă scurtă, fiecare punct pierdut acasă sau în deplasare se simte până la ultima etapă, așa că înfrângerea din prima rundă contează mai mult decât pare.
Formula care a rămas după meci, că „suedezii și-au dorit mai mult victoria”, spune multe tocmai prin ce nu spune. E una dintre explicațiile clasice ale fotbalului, folosită atunci când nu vrei să intri în detalii incomode. Nu vorbește despre un joc slab, despre ghinion sau despre un scor care putea fi mai sever. Mută discuția de pe teren în zona atitudinii și, fără să o spună direct, trimite critica spre vestiar.
Tocmai de aceea explicația e îngrijorătoare. Când lipsa de ambiție ajunge motivul principal al unei înfrângeri, problema ține de mentalitate la fel de mult ca de tactică. Suedia nu e un adversar de mâna a doua, iar un meci cu ea era un test bun pentru nivelul real al echipei. Faptul că adversarul a părut mai motivat ridică o întrebare legitimă: cât de serios tratează jucătorii români o competiție pe care mulți o văd încă drept un turneu de amicale cu miză?
Miza există totuși. Clasamentele din Nations League decid promovările și retrogradările între ligi, influențează urnele valorice la tragerile la sorți și pot da o a doua șansă de calificare la turneele finale prin baraj. O echipă care vrea să revină constant la competițiile mari nu își permite să rateze startul.
Meciurile următoare din grupă vor arăta dacă înfrângerea cu Suedia a fost doar un accident sau semnul unei probleme mai adânci. Primul pas ar fi ca după meciul următor explicațiile să nu mai înceapă cu ce și-a dorit adversarul.
Sursă text și foto: InfoMureș — articolul original