Strada General Eremia Grigorescu din Cluj, cunoscută mult timp drept strada Rákóczi, devine personaj principal într-o carte nouă a scriitorului Constantin Zărnescu, apărută la Editura Napoca Star. Volumul amestecă memoriile, romanul și reportajul istoric și încearcă să refacă, casă cu casă, viața culturală a unui cartier în care s-au întâlnit scriitori, critici și artiști plastici.
Punctul de plecare este o discuție de după o ședință de partid, între Zărnescu, Marosi Péter și Radu Mareș. Marosi i-ar fi spus atunci că locuiește pe Rákóczi 11 din 1984, iar autorul i-ar fi răspuns că el stă pe Rákóczi 44. De aici pornește cartea: din parterul de cărămidă de la intersecția cu strada Episcop Donath, aflat vizavi de drumul încă nemodernizat al Tăieturii Turcului, Zărnescu își amintește oameni și locuri. Drumul zilnic spre Radio Cluj trecea pe lângă atelierele Academiei de Arte Plastice „Ion Andreescu”, unde l-a cunoscut pe Nicolae Maniu, pe Ștefan Kancsura și pe Cornel Brudașcu.
Cele mai multe pagini se opresc la adrese anume. La numărul 61 locuia criticul Ion Oarcăsu, poreclit de prieteni „Iosif Visarionovici”, care pleca noaptea în escapade și, spunea el, era readus acasă de propriul „Cal”, simbol din versurile sale. La numărul 78, într-o casă cu liliac, vișini și trandafiri, stătea Marosi Péter. La 72, Lidia Bote a locuit împreună cu Adrian Marino imediat după ce acesta a revenit din deportarea la Rubla și Însurăței. Potrivit cărții, ea a acceptat să-și treacă numele pe coperțile unor lucrări ale lui Marino, ca să ocolească cenzura și animozitățile universitare ale vremii.
Pe strada Ștefan Mora își cumpărase un apartament cu trei camere sculptorul Ion Sbârciu. Printre figurile din mediul academic, Zărnescu îi evocă pe profesorul Liviu Petrescu, numit „Mefisto-Ivan Karamazov” pentru duelurile sale verbale de la seminarii, și pe soția lui, Ioana Emanuela Petrescu, autoarea unei cronici în revista Steaua la volumul lui Zărnescu despre aforismele lui Brâncuși.
Casa de la numărul 98, a părinților profesorului Ion Pop, apare în carte drept un „cuib” al echinoxiștilor și loc de chirie pentru studenți. Acolo a stat Zărnescu aproape doi ani, timp în care a dactilografiat romanul Clodi Primus, având vecini de coridor pe Peter Motzan, Nicolae Oprea și Dan Damaschin. Pentru clujeni, cartea funcționează și ca o hartă a unei străzi pe care puțini o mai asociază azi cu boema literară de odinioară.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original