Planetele gigantice ale Sistemului Solar ar putea să nu supraviețuiască liniștite morții Soarelui, așa cum se credea până acum. Un studiu publicat în The Astrophysical Journal Letters, citat de publicația spaniolă OK Diario, arată că în aproape 9 din 10 simulări planetele mari sunt aruncate în afara sistemului sau își pierd orbitele stabile, în cel mult 3 miliarde de ani după ce Soarele devine pitică albă.
Scenariul clasic, acceptat multă vreme, era mai blând. Peste aproximativ 6 miliarde de ani, Soarele se va umfla într-un gigant roșu, apoi se va strânge într-un pitic alb, o stea mică și foarte densă, după ce își va fi pierdut o mare parte din masă. Mercur, Venus și Pământul ar fi înghițite, Marte ar putea scăpa, iar planetele mari s-ar îndepărta lent, cu orbite aproape de două ori mai largi, dar stabile pentru o perioadă foarte lungă.
Noutatea vine din faptul că Soarele nu și-ar pierde straturile exterioare uniform. Dacă materia este eliberată mai mult într-o direcție decât în alta, steaua primește mici impulsuri care îi schimbă ușor mișcarea, iar efectul cumulat poate dezechilibra orbitele din jur. Ipoteza se sprijină pe observațiile telescopului spațial Gaia: perechile de stele aflate la mare distanță sunt mai rare atunci când una dintre ele a devenit pitică albă, semn că steaua primește un impuls în timp ce își pierde învelișul. Cercetătorul Jim Fuller estimase anterior că o stea la sfârșitul vieții poate suferi circa 10.000 de astfel de împingeri, suficiente pentru o viteză de aproximativ un kilometru pe secundă.
Echipa a rulat pe supercomputere sute de simulări ale atracției dintre planete. Orbitele giganților încep să se modifice haotic, iar riscul ca ele să se intersecteze crește. În aproximativ 40% dintre simulări, ciocnirile de orbite apar încă de pe vremea când Soarele este gigantă roșie. Orbita lui Neptun, astăzi aproape circulară, ar putea deveni o elipsă foarte alungită. Într-una dintre variantele studiului, în 37 din 48 de simulări orbitele s-au intersectat înainte ca Soarele să termine de pierdut masă.
Rezultatul readuce în discuție o intuiție veche a lui Isaac Newton, care bănuia că atracția reciprocă dintre planete ar putea strica, în timp, echilibrul Sistemului Solar. Calculele ulterioare au arătat că orbitele pot rămâne stabile extrem de mult, însă noul studiu sugerează că bătrânețea Soarelui ar putea grăbi destrămarea. Cercetătorii atrag totuși atenția că vorbim despre simulări, nu despre o predicție exactă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original