PSD a hotărât luni, în unanimitate, să nu voteze guvernul propus de Siegfried Mureșan. Decizia îl lasă pe premierul desemnat fără cel mai mare bazin de voturi din Parlament. Fără social-democrați, cabinetul susținut de PNL, USR și UDMR are 170 de voturi, cu 63 mai puțin decât cele 233 necesare pentru învestire. Asta înseamnă că Mureșan trebuie să strângă susținerea aproape vot cu vot, de la grupuri mici și de la parlamentari fără apartenență politică.
Mureșan a reacționat imediat și dur. Spune că PSD a hotărât după o ședință „de câteva minute” și „fără a analiza serios programul de guvernare”, iar asta arată, în opinia sa, că partidul își pune din nou propriile interese înaintea țării. Mesajul are și un rol tactic: dacă guvernul pică la vot, liberalul vrea ca vina să cadă pe social-democrați, nu pe o coaliție care n-a reușit să-și facă majoritatea. De aceea a insistat că cele trei partide „au luat în serios” desemnarea și au venit cu programul de guvernare și lista de miniștri.
Sorin Grindeanu, președintele PSD și al Camerei Deputaților, anunțase refuzul cu un ton la fel de tăios. A spus că partidul său nu cedează „presiunilor mediatice” și „șantajului politic” și i-a acuzat pe cei care au umplut spațiul public cu „fake news-uri” în ultimele zile că încearcă să forțeze un vot al PSD în Parlament. Replica arată cât de tensionat a fost ultimul episod al negocierilor. Arată și că social-democrații au ales opoziția, cu riscurile pe care le presupune, în locul unui sprijin pentru care ar fi plătit politic.
Premierul desemnat încearcă acum să acopere diferența din altă parte. A spus că a avut deja discuții cu parlamentarii neafiliați și urma să se întâlnească imediat cu grupul minorităților naționale. Tema centrală a acelei discuții este una delicată: coaliția s-a înțeles ca, pe durata mandatului, să reducă numărul de parlamentari în funcție de rezultatele ultimului recensământ. Pentru minoritățile naționale, care au reprezentare garantată prin Constituție, o astfel de reformă poate schimba echilibrul din legislativ, așa că susținerea lor va depinde probabil de garanțiile pe care le primesc.
Aritmetica rămâne însă dificilă. Chiar și cu voturile minorităților și ale unei părți dintre neafiliați, e greu de văzut cum ar putea coaliția ajunge la 233 fără ajutorul altor formațiuni. Miza depășește soarta unui singur cabinet: dacă Parlamentul respinge două propuneri de guvern în 60 de zile, Constituția îi permite președintelui să dizolve legislativul. Rămâne de văzut dacă această perspectivă îi va face pe unii parlamentari mai dispuși la compromis sau, dimpotrivă, va încuraja partidele care speră să câștige din alegeri anticipate.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original