„Pune înaintea Domnului slăbiciunea firii tale, recunoscându-ți deplin neputința ta, și atunci vei primi harisma înfrânării, și fără să înțelegi.” Cuvântul îi aparține Sfântului Ioan al Scării, autorul „Scării dumnezeiescului urcuș”, iar portalul Radio Renașterea îl propune luni, 12 octombrie 2026, drept gând de început de săptămână, alături de alte patru învățături duhovnicești.
Ideea de fond e aproape contraintuitivă: înfrânarea nu se cucerește prin forță de voință, ci pornește de la admiterea limitelor proprii. Sfântul Ioan sugerează că darul vine abia după ce omul își recunoaște neputința, uneori fără ca el însuși să-și dea seama când.
În aceeași direcție merge Starețul Macarie: dacă nu putem urca pe piscurile virtuților, spune el, putem măcar să coborâm în „prăpastia smereniei”. Arhimandritul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, formulează o exigență mai aspră, „Ține mintea ta în iad”, dar adaugă imediat avertismentul că omul nu trebuie să deznădăjduiască.
Gheronda Panais al Lysei mută accentul pe dragoste, din care, spune el, se nasc credința, nădejdea și răbdarea: „Acolo unde este dragoste, acolo este Dumnezeu.” Filosoful Nicolae Berdiaev vorbește despre grija pentru hrana aproapelui, care e, în opinia lui, și o problemă duhovnicească, nu doar una materială.
Mai concret, în plan practic, vine mărturia PS Vasile Someșanul: fiecare om ar trebui să-și păstreze demnitatea inclusiv pe patul morții, iar cei care nu pot singuri trebuie ajutați. El vede în asta o datorie creștină și o ocazie de a înțelege „în adâncime lecția suferinței”. Selecția se încheie cu o observație a Cuviosului Teodor al Edessei: Dumnezeu nu vrea să fim nelucrători, de aceea nu face El totul, și nu vrea să fim mândri, de aceea nu lasă totul în seama noastră.
Sursă text și foto: Radio Renașterea — articolul original