Jonathan, o țestoasă gigantică de pe Insula Sfânta Elena, a ajuns la 194 de ani și este cea mai bătrână țestoasă din lume. Un studiu genetic publicat miercuri, 7 octombrie, în revista Science Advances arată de ce a rezistat atât de mult: ADN-ul său nu poartă aproape niciun semn de uzură, iar mecanismele care îl repară au rămas în stare de funcționare aproape două secole.
Cercetătorii, afiliați unor centre din Statele Unite, Marea Britanie, Danemarca și Germania, au secvențiat genomul animalului și i-au analizat metilomul, adică etichetele chimice din ADN care decid ce gene sunt active și care sunt oprite. Au găsit 287 de variante genetice unice care atenuează efectele obișnuite ale îmbătrânirii. Ele țin de repararea ADN-ului deteriorat, de reducerea inflamației, de reglarea insulinei și de suprimarea cancerului.
Al doilea rezultat este mai greu de explicat pe scurt. Specialiștii au măsurat „zgomotul” din etichetele de metilare, adică cât de inegale sunt acestea de la o celulă la alta, și au constatat că la Jonathan el este minim tocmai în genele legate de funcția mitocondrială, de procesarea ARN-ului și de repararea genomului. Autorii vorbesc despre o transcripție genetică „de înaltă fidelitate”, care ar explica rezistența neobișnuită la îmbătrânire. În comparație cu țestoase mai tinere din aceeași specie, regulatorii care controlează reparația ADN-ului și metabolismul au rămas la el foarte asemănători cu ai exemplarelor tinere.
Pentru probe, echipa a folosit celule prelevate de pe obrajii animalului și o probă de sânge din gură, obținută după ce Jonathan a fost atras cu mâncare până și-a deschis larg fălcile. Pentru comparație au fost analizate și alte patru țestoase Aldabra, tinere și adulte. Specia (Aldabrachelys gigantea hololissa) trăiește de regulă în jur de o sută de ani, deci Jonathan depășește cu mult norma propriului neam.
Povestea lui e un reper istoric în sine. A fost adus din Seychelles în 1882, ca dar pentru Sir William Grey Wilson, numit la scurt timp guvernator al insulei, teritoriu britanic aflat la 1.860 de kilometri de coasta Angolei. Avea deja în jur de 50 de ani și a trăit apoi 144 de ani în grădinile reședinței guvernatorului. A apucat vremea lui Charles Darwin, cele două războaie mondiale și pandemiile de la gripa spaniolă la COVID-19. Rămâne de văzut dacă variantele genetice identificate pot spune ceva și despre îmbătrânirea la alte specii, inclusiv la oameni. Studiul descrie mecanismele, dar nu arată încă cum ar putea fi folosite.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original