Cabluri submarine tăiate, drone care survolează baze NATO, cibernetic și bruiaj GPS, incendii la depozite și fabrici de armament – harta Europei s-a umplut în ultimii trei ani de incidente care nu sunt pace, dar nici război declarat. Potrivit unei analize semnate de Hanna Notte, directoarea programului Eurasia al James Martin Center for Nonproliferation Studies, publicată în newsletterul strategului britanic Lawrence Freedman, Rusia a transformat această ambiguitate într-o armă: miza Kremlinului nu e să câștige pe front, ci să scumpească atât de mult sprijinul european pentru Ucraina încât coaliția occidentală să cedeze din oboseală înainte ca Moscova să cedeze din epuizare.
Cifrele citate în analiză, adunate de Center for Strategic and International Studies, arată o progresie care nu lasă loc de întâmplare: trei atacuri atribuite Rusiei în Europa în 2022, 12 în 2023, 34 în 2024. Țintele preferate – transporturile, infrastructura critică, instituțiile publice și industria de apărare – sugerează o logică de uzură sistematică, nu incidente izolate. Problema, notează autoarea, este că atribuirea directă rămâne aproape mereu incertă: cel care sabotează un cablu sau trimite o dronă deasupra unei baze are tot interesul să lase destulă ambiguitate cât să blocheze un răspuns ferm al adversarului.
Teza centrală a lui Notte, dezvoltată și în cartea ei recentă, „We Shall Outlast Them”, e că Moscova a renunțat de mult la ideea unei victorii rapide la Kiev și s-a reorganizat pentru un război lung – cu rute comerciale alternative, cooperare militară cu Iranul și Coreea de Nord și sprijin economic constant din partea Chinei. În acest calcul, Europa devine ținta indirectă: dacă Rusia nu poate opri armele și banii care ajung în Ucraina, poate încerca să le facă din ce în ce mai costisitoare – economic, logistic și, mai ales, psihologic, prin erodarea răbdării opiniei publice occidentale.
Concluzia e susținută și de Seth G. Jones, președintele Defense and Security Department la CSIS, care în studiul „Russia’s Shadow War Against the West” descrie o campanie coordonată de sabotaj și subversiune în care serviciul rus de informații militare, GRU, are un rol central – fie direct, fie prin intermediari recrutați local. O nuanță vine din partea Emily Ferris, cercetătoare la Royal United Services Institute din Londra, care atrage atenția asupra limitelor acestei strategii pentru Kremlin, într-un argument care arată că războiul hibrid, oricât de greu de probat în instanța publică, rămâne și el supus unor costuri și riscuri pentru Moscova.
Întrebarea pe care o lasă deschisă analiza e cât de departe poate merge Europa în a răspunde unor atacuri pe care nu le poate dovedi complet, fără a risca o escaladare directă cu un stat care deține arme nucleare. Pentru guvernele europene, dilema nu mai e dacă Rusia duce un război sub prag împotriva lor, ci cum descurajează o campanie construită special ca să nu ofere un motiv clar de represalii.
Sursă text și foto: OradeaPress — articolul original