Nicușor Dan reia luni, la Cotroceni, căutarea unui premier, după ce Parlamentul a respins miercuri, 30 septembrie, Guvernul Siegfried Mureșan. Este a treia rundă de negocieri pentru șefia Executivului din această vară, iar fiecare eșec reduce spațiul de manevră al președintelui. Cabinetul Mureșan a strâns doar 182 de voturi, cu 51 mai puțin decât minimul de 233 necesar pentru învestire. Diferența arată că nu a fost vorba de câțiva parlamentari nehotărâți, ci de lipsa unei majorități reale.
Formatul consultărilor rămâne cel cunoscut. Primii la Cotroceni vor fi social-democrații, la ora 14:00, urmați la fiecare jumătate de oră de AUR, PNL, USR și UDMR. Vor mai veni grupul minorităților naționale, S.O.S. România, Partidul Oamenilor Tineri (POT), grupurile parlamentare „Uniți pentru România” și „PACE – Întâi România”, iar ultimii, la ora 19:00, parlamentarii independenți. Sunt cinci ore de discuții cu unsprezece delegații, o imagine destul de fidelă a unui Parlament fragmentat, în care nicio combinație nu s-a dovedit până acum suficient de solidă.
Drumul până aici a fost presărat cu nominalizări ratate. În iunie, după primele consultări, a fost desemnat Eugen Tomac, care nu a obținut susținerea necesară din partea partidelor și s-a retras pe 14 iunie. Președintele a mers apoi pe o variantă proprie: l-a propus pe Veștea fără să mai consulte formațiunile politice, iar guvernul acestuia a fost respins în plen pe 22 iunie. Pe 17 septembrie, Nicușor Dan a revenit la masa negocierilor și l-a desemnat pe Siegfried Mureșan, explicând că numele acestuia a venit chiar de la partide. Nici această variantă nu a trecut de vot.
Pentru președinte, miza noii runde depășește alegerea unui nume. Prin varianta Veștea a încercat o soluție fără partide, iar prin Mureșan una care pornea, cel puțin declarativ, de la propunerile partidelor. Niciuna nu a funcționat, așa că argumentul că „partidele au cerut” nu mai poate fi folosit la fel de ușor. Orice nou premier desemnat va avea nevoie de angajamente ferme, și nu doar de nominalizări, din partea unor grupuri care împreună să depășească pragul de 233 de voturi.
În fundal există și un scenariu pe care nicio tabără nu îl mai poate ignora. Constituția permite dizolvarea Parlamentului dacă acesta nu acordă votul de încredere în 60 de zile de la prima solicitare și după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Cu două guverne deja căzute în plen, alegerile anticipate devin un instrument de presiune la îndemâna Cotroceniului. Rămâne de văzut dacă partidele, mai ales cele care se tem de urne, vor fi luni mai dispuse la compromis decât au fost în ultimele trei luni.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original