Armata Română are nevoie de zeci de piloți suplimentari pentru avioanele de luptă, dar pregătirea lor nu ține pasul cu achizițiile de aeronave. Unii absolvenți ajung să aștepte chiar și doi ani până încep instruirea în Statele Unite. Situația apare într-un moment în care războiul din Ucraina și tensiunile din regiune au făcut din apărarea aeriană o prioritate.
Decalajul vine după modernizarea flotei. Din 2016, România înlocuiește treptat vechile MiG-uri de proveniență sovietică cu F-16, esențiale pentru poliția aeriană și pentru angajamentele față de NATO. Forțele Aeriene operează acum trei escadrile de avioane de luptă, cu aproape 40 de aparate, folosite la apărarea spațiului aerian național și la misiuni comune cu aliații. Cu cât flota crește, cu atât cresc și nevoile de personal specializat, iar aeronavele fără piloți suficienți rămân o resursă folosită sub potențial.
Blocajul se află la începutul traseului de formare. Viitorii piloți își fac studiile la Academia Forțelor Aeriene și se antrenează întâi pe IAK-52, avioane de origine sovietică modernizate în România. Următoarea etapă ar fi IAR-99 Șoim, înainte de trecerea la F-16. Tocmai aici apar problemele: lipsesc aeronave de antrenament, iar modernizarea celor existente întârzie.
Compania de stat Avioane Craiova trebuia să livreze Ministerului Apărării Naționale 10 aparate modernizate, însă lucrările au înregistrat întârzieri semnificative. Efectul se vede direct în carierele tinerilor aviatori, care așteaptă luni sau ani să înceapă instruirea pe avioane supersonice. Pentru o țară care tocmai a investit în flota de luptă, costul real al întârzierii este timpul în care avioanele au mai puțini piloți pregătiți decât ar fi nevoie.
Sursă text și foto: Știri de Cluj — articolul original