Cât de aproape trebuie să stea un părinte de un adolescent și când e momentul să se retragă? Psihologul și psihoterapeutul Cecilia Ardusătan abordează tema echilibrului dintre grija părintelui și nevoia de autonomie a copilului care crește, într-un material publicat inițial de DirectMM.
Demersul pornește de la o scenă obișnuită în multe case. E ora șapte dimineața, în bucătărie miroase a pâine prăjită și a cafea, iar mama a pus masa pentru doi. Lângă ghiozdan a rămas un bilet scris cu o seară înainte: „Să-mi dai un semn când ajungi”. Băiatul intră cu căștile pe după gât, ia o felie de pâine și caută cheile, iar conversația ajunge repede la întrebarea cât de târziu se întoarce.
Exemplul arată de ce subiectul rămâne sensibil în multe familii. Un mesaj lăsat lângă ghiozdan poate fi o dovadă de grijă pentru cel care îl scrie, dar poate fi simțit ca un control pentru cel care îl citește. Tocmai în această diferență de percepție se așază, de regulă, tensiunile dintre părinți și adolescenți.
Din fragmentul publicat până acum nu reies recomandările concrete ale specialistei. Nu se poate spune deci ce soluții propune pentru ca părintele să rămână prezent fără să sufoce. Materialul complet, semnat de Cecilia Ardusătan, poate fi consultat pe DirectMM.
Sursă text și foto: DirectMM — articolul original