România are o industrie a medicamentului pe care se poate construi: aproximativ 50 de fabrici, dintre care circa 20 sunt unități mari, și în jur de 10.000 de angajați. Totuși, producătorii locali spun că nu pot crește fără o strategie națională, într-un moment în care Europa încearcă să reducă dependența de importuri. Sectorul generează anual venituri de 6–7 miliarde de lei. Companiile susțin că ar putea investi mai mult dacă statul le-ar oferi predictibilitate și mecanisme care să lege sprijinul public de banii puși efectiv în fabrici. Tema a fost discutată în prima zi a ZF Health&Pharma Summit.
Industria a venit cu două propuneri concrete. Prima este scutirea de la plata taxei clawback pentru companiile care investesc în capacități de producție din România. A doua este crearea unor scheme de ajutor de stat dedicate producției locale de medicamente. Prima propunere țintește direct clawback-ul, contribuția pe care producătorii o plătesc din vânzările de medicamente compensate. Producătorii de generice o critică de ani buni și spun că le erodează marjele până la punctul în care unele produse ieftine nu mai sunt rentabile. Dacă ar fi transformată în investiții, taxa ar ajunge să finanțeze exact producția pe care acum o descurajează. Pentru un buget aflat sub presiune, rămâne însă de văzut cât de ușor ar accepta autoritățile să renunțe la acești bani.
Simona Cocoș, director general al Zentiva pentru România și Moldova, spune că problema nu este lipsa fabricilor, ci lipsa unei viziuni. Multe dintre unitățile mari au linii care acoperă tot fluxul de producție și sunt amplasate mai ales în marile centre universitare. Totuși, la nivel național nu există o strategie pentru industria farmaceutică. „Dacă vrem să reducem dependența de import, trebuie să fabricăm mai mult în România”, a spus ea. Cocoș a amintit că fabrica Zentiva funcționează de peste 60 de ani și că firma a investit constant și vrea să aducă pe piață medicamente noi. Ar fi păcat, a spus ea, ca know-how-ul și investițiile acumulate să nu mai fie valorificate.
Dragoș Damian, CEO al Terapia, a transmis un mesaj asemănător. Compania produce la Cluj-Napoca și este unul dintre cei mai mari producători de generice din țară. Damian recunoaște că România nu este prima alegere a investitorilor din farma, dar spune că are încă destule atuuri. Cel mai probabil vor investi companiile care au deja operațiuni aici și vor să-și extindă hub-ul local. Ce lipsește, în opinia lui, este o strategie a sectorului, integrată într-un plan mai larg de reindustrializare.
Pentru România, miza trece de bilanțurile câtorva companii. După penuriile din pandemie și blocajele din lanțurile de aprovizionare, Uniunea Europeană caută să readucă pe continent producția de medicamente critice. Statele care vin la masă cu un plan clar au cele mai mari șanse să atragă aceste capacități. Dacă România nu își pune la punct o politică pentru industria farmaceutică, riscă să vadă cum investițiile ajung în țări vecine cu reguli mai previzibile. Asta deși are deja fabricile, oamenii și experiența pe care alții abia încearcă să le construiască.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original