Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată România, sub ținta UE la înmagazinare Piața europeană a energiei se confruntă cu presiuni majore: stocurile de gaze sunt neobișnuit de reduse la finalul ciclului de înmagazinare, în timp ce cotațiile au atins maximele ultimilor ani. Experții avertizează că o iarnă aspră riscă să propulseze din nou prețul gazelor peste nivelul de 100 de euro/MWh.
Contractele futures pentru gazul european TTF, reperul pieței continentale, au depășit marți 68 de euro/MWh, cel mai ridicat nivel de la începutul lui 2023, înainte de a pierde o parte din avans. Într-un scenariu cu temperaturi scăzute și ofertă limitată, prețurile ar putea ajunge la 90-120 de euro/MWh în această iarnă, estimează Tancrede Fulop, analist senior la Morningstar, citat de CNBC. Goldman Sachs avertizează, la rândul său, că, dacă exporturile de LNG din Orientul Mijlociu își vor reveni lent și abia pe parcursul lui 2027, prețul european ar putea fi nevoit să urce peste pragul de 100 de euro/MWh pentru ca Europa să poată concura cu Asia și să atragă suficiente cargouri de LNG, în special din Statele Unite.
Problema imediată este cantitatea de gaz deja acumulată pentru sezonul rece. Depozitele Uniunii Europene sunt pline în proporție de aproximativ 63%, față de circa 76% în aceeași perioadă a anului trecut. În urmă cu doi ani, nivelul era de aproximativ 92%.
Situația a fost provocată de o combinație de factori: vara foarte caldă a crescut consumul de electricitate pentru răcire, producția eoliană a fost redusă în unele perioade, iar mai multe centrale nucleare europene au fost obligate să își reducă producția. Centralele pe gaze au fost astfel solicitate mai mult tocmai în lunile în care gazul este, în mod normal, injectat în depozite. Peste toate acestea s-a suprapus criza din Strâmtoarea Ormuz.
Exporturile Qatarului, care înaintea conflictului furniza aproximativ o cincime din LNG-ul mondial, s-au prăbușit cu 96%. În ultimele șase luni, Qatarul a reușit să exporte doar 18 cargouri de LNG, față de 509 în perioada similară a anului precedent, potrivit datelor citate de Reuters. Statele Unite au compensat o parte din deficit, însă LNG-ul american este disputat de Europa și Asia.
Exporturile americane au atins niveluri record în 2026, fiind cu 23% mai mari în primele șapte luni ale anului față de perioada similară din 2025. Morningstar estimează că Europa ar putea avea nevoie de aproximativ 64 de miliarde de metri cubi de LNG american dacă oferta din alte surse rămâne redusă, echivalentul a aproximativ 77% din exporturile totale ale SUA. Pentru a atrage un asemenea volum, cumpărătorii europeni ar trebui să ofere prețuri semnificativ mai bune decât cei asiatici.
Nici România nu a reușit să refacă stocurile în ritmul anilor precedenți. Cele mai recente date arată un grad de umplere de aproximativ 68%, peste media UE, dar mult sub nivelurile înregistrate în aceeași perioadă în 2025, de aproximativ 82%, și în 2024, când depozitele erau pline în proporție de circa 90%. Diferența este cu atât mai importantă cu cât legislația românească stabilește pentru actualul ciclu de înmagazinare o traiectorie de 84% la 1 septembrie și 90% la 1 noiembrie.
Astfel, cu doar câteva zile înainte de primul reper, stocurile se află cu aproximativ 16 puncte procentuale sub nivelul prevăzut pentru începutul lunii septembrie. Autoritățile susțin însă că România dispune de un avantaj important în comparație cu multe state europene: producția internă de gaze. Potrivit lui Bușoi, România are în prezent cea mai mare producție de gaze naturale dintre statele UE, iar poziția ar urma să se consolideze din 2027, odată cu începerea producției în proiectul offshore Neptun Deep.
Tensiunile europene au ajuns deja și pe piața românească. Prețul mediu spot al gazului livrat miercuri pe Bursa Română de Mărfuri a urcat la 352 de lei/MWh, după depășirea pragului de 350 de lei/MWh.