Copiii și tinerii care învață în Cluj-Napoca au la dispoziție o rețea medicală școlară rar întâlnită în alte orașe din țară. Primăria a cheltuit anul trecut peste 800.000 de euro doar pe echipamente pentru cabinetele stomatologice din școlile, grădinițele și creșele pe care le administrează. Suma contează pentru că medicina școlară din România e de ani buni o zonă subfinanțată, iar în multe localități copiii nu au în școală nici măcar un cabinet funcțional, darămite unul de stomatologie.
Rețeaua ajunge acum la 178 de cabinete medicale și stomatologice, dintre care 10 funcționează în universități. În ele lucrează 74 de medici, stomatologii fiind incluși, și 184 de asistenți medicali. Din cifre reiese un dezechilibru: sunt mai multe cabinete decât medici, așa că o parte dintre ei acoperă probabil mai multe unități. Asistenții rămân cei care asigură prezența zilnică lângă copii. Primarul Emil Boc spune că bugetul local plătește medicamentele, materialele sanitare, instrumentarul și celelalte servicii de care cabinetele au nevoie ca să funcționeze.
Beneficiarii sunt toți cei aflați în sistemul de educație al orașului, de la antepreșcolari la studenți, inclusiv cei din cele patru campusuri universitare. Serviciile merg dincolo de consultații și tratamente dentare. Cabinetele fac triaj epidemiologic, iau măsuri împotriva bolilor transmisibile, acordă prim ajutor la urgențe și organizează examene de bilanț, prin care pot fi depistate din timp diverse afecțiuni. Tot ele țin activități de educație pentru sănătate și verifică dacă în unitățile de învățământ se respectă regulile de igienă.
Accentul pe stomatologie are o explicație practică. Pentru multe familii, dentistul privat e o cheltuială pe care o tot amână. O carie tratată la timp în cabinetul școlii costă mult mai puțin, și ca bani și ca suferință, decât o extracție făcută peste câțiva ani. Prevenția de acest tip dă rezultate abia pe termen lung, iar asta face din investiție o alegere mai puțin comodă politic decât un proiect de infrastructură care se vede imediat.
Rămâne de văzut dacă modelul clujean poate fi copiat în alte orașe din Transilvania sau din restul țării. Cluj-Napoca are un buget local generos, pe care multe primării nu îl au. În plus, echipamentele sunt doar jumătate din problemă. Cealaltă jumătate e personalul: posturile de medic școlar se ocupă greu în toată țara, iar aparatura nouă ajută doar dacă are cine să lucreze cu ea.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original