Douăzeci și unu de fermieri din centrul Transilvaniei vor să nu mai vândă floarea-soarelui ca materie primă și să o transforme ei înșiși în ulei alimentar. Asociați în „Cooperativa Podișul Transilvaniei”, agricultorii din Mureș, Cluj, Alba și Sibiu construiesc o fabrică de procesare care va putea prelucra 600 de tone de semințe în 24 de ore. Investiția totală ajunge la 45-46 de milioane de euro. Dacă proiectul reușește, profitul care astăzi rămâne la procesatori ar putea rămâne la cei care cultivă pământul. Fabrica nu va porni însă mai devreme de aprilie 2028.
Termenul inițial era 2027. Emil Turdean, unul dintre membrii cooperativei, a declarat pentru Radio Târgu Mureș, citat de Agenția Rador, că lucrările au pornit cu o întârziere de jumătate de an. Motivul a fost o bancă românească ce a amânat luni la rând aprobarea finanțării. Banca a intrat până la urmă în proiect cu 17 milioane de euro. Alte 10 milioane vin de la Uniunea Europeană, iar fermierii pun din buzunar aproximativ 9 milioane. Suma acoperă prima etapă. A doua etapă, rafinarea, mai costă încă 10 milioane de euro, iar de ea depinde dacă fabrica va vinde ulei gata de pus pe raft sau doar ulei brut, pentru alți rafinatori.
Membrii cooperativei lucrează împreună peste 33.000 de hectare cultivate cu floarea-soarelui, iar pentru județul Cluj proiectul contează direct: este una dintre zonele din care vine materia primă. Capacitatea anunțată este mare. La funcționare continuă, 600 de tone pe zi înseamnă, teoretic, peste 200.000 de tone pe an. Cooperativa ar putea deci să proceseze și semințe cumpărate de la alți producători. Turdean spune că linia va putea lucra și cu soia, rapiță sau in, în funcție de comenzi. Această flexibilitate îi protejează pe fermieri într-un an slab pentru floarea-soarelui.
Pentru energie, fabrica va folosi gaz, dar nu numai. Un alt proiect european, finanțat integral, prevede panouri fotovoltaice de 1,62 MW, plus baterii de stocare de 1 MW. Cojile rămase după decorticarea semințelor vor fi arse într-un cazan de abur. Aburul va fi folosit în procesul de producție, iar o parte va servi la uscarea boabelor care intră în fabrică. Deșeul devine combustibil, iar costurile cu energia scad. Pentru o unitate de procesare, energia este una dintre cele mai mari cheltuieli.
Cel mai greu nu a fost probabil partea tehnică. Cuvântul „cooperativă” încă amintește în România de CAP-urile comuniste, iar mulți fermieri refuză din acest motiv să se asocieze. Turdean spune că modelul a fost preluat din țările occidentale, unde asemenea structuri sunt de mult obișnuite în agricultură. România este unul dintre marii producători de floarea-soarelui din Uniunea Europeană, dar o mare parte din recoltă pleacă neprocesată. Un proiect reușit în Transilvania ar putea arăta că fermierii pot urca singuri în lanțul de valoare, fără să depindă doar de marii procesatori. Rămâne de văzut dacă noul termen, aprilie 2028, va fi respectat.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original