Nadia Comăneci împlinește joi, 12 noiembrie 2026, 65 de ani, la jumătate de secol după ce, la Montreal, a primit primul 10 perfect din istoria gimnasticii olimpice. Născută la Onești, în 1961, sportiva este sărbătorită într-un an pe care autoritățile și lumea sportului l-au dedicat „Zeiței de la Montreal”, iar aniversarea vine și cu o serie de apariții editoriale care îi readuc povestea în atenție.
La Jocurile Olimpice din 1976, Comăneci a câștigat trei medalii de aur. Patru ani mai târziu, la Moscova, a adăugat alte două titluri olimpice. În total, palmaresul ei cuprinde nouă medalii olimpice și patru la Campionatele Mondiale. Drumul începuse în orașul natal, pe atunci numit Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde a fost descoperită de antrenorul Bela Karolyi. La 14 ani avea deja victorii în competiții naționale și internaționale, iar în 1975 impresionase la Campionatele Europene de la Skien.
Jubileul coincide cu reeditarea, la Editura Humanitas, a cărții „Letters to a Young Gymnast” (în română, „Scrisori către o tânără gimnastă”), apărută inițial în 2003. Acolo, sportiva spune că nimeni nu știe când intră în istorie și că nu există manuale care să te învețe cum să faci față momentului. Tot la Humanitas a apărut în 2026 romanul „De dragul Nadiei Comăneci”, scris de Cho Nam-Joo, în care performanța de la Montreal este reconstituită într-o cheie literară, cu bârna și paralelele văzute prin ochii unui personaj de ficțiune.
După retragerea din 1984, Comăneci a plecat din România în noiembrie 1989, cu puțin timp înainte de Revoluție, și a cerut azil politic în Statele Unite. A rămas acolo, s-a căsătorit cu gimnastul american Bart Conner și a rămas implicată în gimnastică și în proiecte caritabile, fiind considerată una dintre cele mai cunoscute ambasadoare ale României în lume.
Cu timpul, felul în care este privită s-a schimbat. Nu mai e văzută doar ca marea campioană, ci și ca simbol al perfecțiunii, produs al sistemului sportiv comunist, adolescentă aflată sub presiunea performanței și sub supraveghere politică, iar în cele din urmă o femeie care și-a câștigat libertatea. Tocmai această lectură mai nuanțată explică de ce, la 50 de ani de la Montreal, povestea ei continuă să fie scrisă și rescrisă.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original