Uniunea Europeană a vrut să fie prima mare putere care pune reguli clare pentru inteligența artificială, și a reușit. Acum trebuie să plătească pentru asta. Regulamentul european privind IA, cunoscut ca AI Act, a creat un cadru legal pe care nici SUA, nici China nu îl au în această formă. Tot el a pornit o dezbatere tot mai dură la Bruxelles: cât costă protecția cetățenilor, dacă în schimb companiile europene rămân în urmă într-o cursă tehnologică pe care o conduc alții?
Legea a intrat în vigoare în august 2024 și se aplică treptat. Interdicțiile pentru utilizările considerate inacceptabile, precum scorul social sau anumite forme de supraveghere biometrică, se aplică din februarie 2025. Obligațiile pentru modelele de uz general, categoria din care fac parte marile sisteme conversaționale, au urmat în vara aceluiași an. Cea mai grea parte este însă cea privind sistemele cu „risc ridicat”, folosite în angajări, educație, credite sau infrastructură critică. Aici au apărut cele mai multe presiuni pentru amânare și simplificare.
Logica de la Bruxelles nu s-a schimbat: o tehnologie care poate decide cine primește un împrumut sau cine trece de un interviu de angajare nu poate funcționa fără reguli. Contextul s-a schimbat însă. Raportul lui Mario Draghi despre competitivitatea europeană a descris o Europă care inovează mai puțin și reglementează mai mult decât rivalii săi. Între timp, Washingtonul a renunțat la o mare parte din prudența sa de reglementare și pariază deschis pe viteză. Companiile americane domină piața modelelor avansate, iar start-up-urile europene se plâng că se lovesc de birocrație înainte să ajungă la scară.
De aici vine tensiunea care definește acum politica digitală a Uniunii. Comisia Europeană a propus deja, printr-un pachet de simplificare, ca unele obligații să fie amânate și procedurile să devină mai ușoare. Pentru organizațiile de apărare a drepturilor digitale, asta înseamnă că Europa începe să-și dilueze propriile principii sub presiunea industriei. Pentru marile companii tehnologice, schimbările sunt, dimpotrivă, insuficiente.
Miza nu e doar economică. Dacă Europa dă înapoi prea mult, își pierde argumentul că poate exporta standarde, așa cum a făcut cu GDPR, a cărui logică a fost preluată și în afara Uniunii. Dacă nu face nicio concesie, riscă să devină o piață bine protejată pentru produse dezvoltate aproape exclusiv în altă parte. Cel mai probabil, următoarele luni vor aduce un compromis. Aproape sigur, el nu va mulțumi pe deplin nici industria, nici apărătorii drepturilor digitale.
Sursă text și foto: Al Jazeera — articolul original