Aleksandar Vučić, președintele Serbiei, și-a dat demisia după o perioadă lungă în care a fost tot mai încolțit politic, potrivit BBC. Plecarea lui deschide calea spre alegeri anticipate. Pentru o țară condusă aproape un deceniu și jumătate de același om și de același partid, e cea mai mare ruptură politică de la venirea la putere a Partidului Progresist Sârb, în 2012.
Presiunea s-a strâns în timp. În noiembrie 2024, la Novi Sad, s-a prăbușit copertina gării și au murit 16 oameni. Tragedia a pornit cel mai amplu val de proteste din Serbia din ultimele decenii. Studenții au condus mișcarea, iar tema ei s-a lărgit repede: nu mai era vorba doar despre o clădire renovată prost, ci despre corupție, lipsă de transparență și felul în care puterea controlează instituțiile. Guvernul a căzut, dar asta nu a oprit protestele. Mesajul din stradă a devenit tot mai clar: responsabil era considerat chiar vârful statului.
Mandatul lui Vučić ar fi expirat în 2027, iar Constituția nu îi permite să mai candideze pentru încă un mandat de președinte. Tocmai de aceea contează momentul. Demisia poate fi citită ca o capitulare în fața străzii, dar la fel de bine poate fi o mutare calculată: alegeri organizate acum, când opoziția e fragmentată și mișcarea de protest nu are încă o structură de partid, ar putea să îi convină mai mult taberei de guvernare decât un scrutin la termen. Nu ar fi prima dată când Vučić folosește alegerile anticipate ca să iasă dintr-o criză.
Din informațiile disponibile până acum nu reiese dacă alegerile vizate sunt doar prezidențiale sau și parlamentare. Nici calendarul exact nu este cunoscut. Potrivit Constituției sârbe, după demisia șefului statului, atribuțiile acestuia trec temporar la președintele Adunării Naționale, iar noul scrutin prezidențial trebuie organizat în câteva luni. Întrebarea reală e alta: cine preia controlul politic. Progresiștii trebuie să găsească un succesor capabil să țină unit electoratul care l-a votat pe Vučić. Opoziția și studenții trebuie să decidă rapid dacă merg la vot pe liste comune sau separat.
Situația e urmărită atent și în afara granițelor. Sub Vučić, Serbia a mers pe mai multe drumuri deodată: a rămas candidată la aderarea în Uniunea Europeană, dar a păstrat relații apropiate cu Moscova și Beijingul și nu s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei. Oricine va conduce țara de acum încolo va hotărî dacă acest echilibru se menține sau dacă Belgradul alege o direcție mai clară. Pentru vecinii din Balcani, inclusiv pentru România, o Serbie stabilă și previzibilă contează mai mult decât numele celui care câștigă alegerile.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original