Pentru prima dată, astronomii au prins semnale radio care vin direct de la o planetă din afara Sistemului Solar. Nu e un mesaj de la extratereștri, iar cercetătorii au spus asta din capul locului. Descoperirea contează din alt motiv: arată că o tehnică încercată ani la rând fără rezultate clare poate funcționa. Asta deschide o cale nouă de a studia lumi aflate la zeci de ani-lumină de noi.
Semnalele vin de la o planetă din sistemul Beta Pictoris, aflat la 64 de ani-lumină de Pământ. Este un gigant gazos cu o masă de aproximativ zece ori mai mare decât a lui Jupiter. Emisiile au fost înregistrate de o rețea de radiotelescoape din Africa de Sud. Echipa a făcut apoi numeroase calcule ca să confirme că semnalul chiar vine de la planetă și că are o origine naturală. Rezultatele au fost publicate într-un studiu nou, preluat de Live Science.
Suzanne Aigrain, profesoară de astrofizică la Universitatea Oxford, nu a participat la cercetare, dar a explicat de ce contează rezultatul. „Astronomii caută de ceva vreme semnale radio provenite de la exoplanete. Au mai existat anterior detectări indirecte sau incerte, dar aceasta este prima directă cu adevărat convingătoare și, sperăm, va deschide calea pentru multe altele”, a declarat ea. Ideea de bază e în ultima parte a declarației. Până acum, domeniul a avut indicii, nu dovezi.
Oricine aude de „semnale radio din spațiu” se gândește la SETI, programul care scanează cerul după urme de tehnologie extraterestră. Aceste „tehnosemnături” rămân una dintre puținele metode prin care am putea detecta o civilizație avansată. Undele radio pot avea însă și surse naturale, iar planetele gigant sunt printre ele. Chiar Jupiter, vecinul nostru, este o sursă radio puternică. Emisiile lui apar din interacțiunea câmpului său magnetic cu particulele încărcate din jur.
Tocmai de aceea descoperirea îi interesează pe astrofizicieni mai mult decât pe vânătorii de extratereștri. Semnalele radio naturale pot spune multe despre magnetismul unei planete, iar câmpul magnetic nu se poate observa direct de la asemenea distanțe. Pentru planetele stâncoase de tipul Pământului, câmpul magnetic ar putea conta mult, pentru că protejează atmosfera de vântul stelar. Deocamdată, metoda a funcționat pe un gigant gazos masiv, adică pe cea mai ușoară țintă posibilă. Următorul pas este ca alte echipe să obțină rezultate asemănătoare și la alte exoplanete. Numai așa se va vedea dacă Beta Pictoris este începutul unui nou domeniu de observație sau doar un caz izolat.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original