Într-o vreme, spune tradiția românească, nu doar în pahare curgea vinul, ci și prin pâraie și prin fântâni, în locul apei. Legenda, redată de etnologul Ion Ghinoiu în volumul „Sărbători și obiceiuri românești” (Elion, 2003), explică și cum s-a pierdut belșugul acela: oamenii s-au făcut răi, iar Dumnezeu, mâniat, le-a luat vinul. Le-a lăsat doar atât vin și atâta pâine cât să aibă preotul cu ce sluji la liturghie.
Vița de vie are, în imaginarul popular, o istorie aparte. Se spune că ar fi fost cândva regină peste împărăția florilor și că a renunțat la frumusețea ei ca să devină butuc, cu struguri din care oamenii să facă vin pentru veselie, pentru împărtășanie și ca leac pentru boli. Ghinoiu o numește unul dintre darurile importante pe care Dumnezeu le-a făcut omului.
Aceeași culegere păstrează și o poveste despre încercarea de a stârpi viața de vie. Un împărat, convins că multe nevoi ale supușilor vin de la vinul care tulbură mintea, ar fi poruncit să fie scoasă din pământ „copăcelul blestemat”. Urmașii lui au domnit unul după altul, iar norodul slăbea tot mai mult. Un crai plecat la vânătoare a urmărit un urs până la un schit, unde un călugăr bătrân, ieșit din chilie, a prins fiara de urechi, iar aceasta tremura ca un pui de iepure. Întrebat de unde are atâta putere, ascetul i-a arătat o tufă ce face struguri toamna, din care strânge peste an. Era un butuc de vie. Împăratul a poruncit atunci ca vița să crească liberă în toată împărăția, dar cu măsură: oamenii să se împărtășească din darurile ei doar cât să fie în stare să apuce ursul de ureche.
Povestea spune, de fapt, că vinul nu e nici blestem, nici scop în sine, ci un dar care cere cumpătare. Prin asta se desparte de multe istorisiri moralizatoare, care pun totul pe seama interdicției.
Din aceeași zonă a tradițiilor legate de vița de vie vine și o rețetă veche, readusă în atenție de cercetătoarea Mona Petre în volumul „Ierburi uitate. Noua bucătărie veche” (Nemira, 2021). Cașul de must este un desert rustic cunoscut în unele sate din Teleorman și Oltenia, descris ca ușor de pregătit, parfumat și răcoritor. Pentru patru persoane sunt necesari 800 ml de must, 8 g de pudră de agar-agar și o mână de miez de nucă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original