Poetul Gellu Dorian împlinește marți, 13 octombrie 2026, 73 de ani. Născut la Botoșani în 1953, este unul dintre cei mai premiați și mai activi scriitori români contemporani, cu peste 25 de volume de poezie și cu o prezență constantă în viața literară de la debutul din 1972 în „România literară”.
Aniversarea vine cu un text care îi rezumă bine felul de a scrie: un poem dintr-o singură respirație, în care frumusețea unui apus devine aproape insuportabilă. Eul liric își dorește să iasă din sine și să rămână afară până când lumea se face la fel de urâtă ca interiorul lui, „în așa fel încât să nu mai am unde fugi”, ca în visul în care coșmarul te legănă ca pe un leagăn bătut de vânt. Iluzia, spune poetul, este locul în care a trăit toată viața, iar acum o privește cum se risipește.
Parcursul lui Dorian începe cu două antologii de debut, la editurile Eminescu (1974) și Albatros (1982). Au urmat volume precum „Resemnările”, „Babelul din creier”, „Calea de urmat”, „Cealaltă viață”, „Cafeneaua Kafka”, „Șaizeci de pahare la o masă”, „Un poet la New York”, „Poeme golănești” și „Liniștea neliniștii”. A publicat și proză, teatru și eseu („Scriitorul”, „Cartea fabuloasă”, „Ratații”), iar antologii ale lui au apărut în română și în ediții bilingve, în germană și spaniolă, printre ele „În absența iubirii”, „Cartea tăcută” și „Abatorul umbrelor”. Textele lui au ajuns în antologii din SUA, Franța, Belgia, Germania, Cehia, Ucraina, Spania, Ungaria, Slovacia, Iordania, Rusia, Grecia, Albania, Mexic și Chile.
Lista distincțiilor e lungă. Are Premiul Național de Proză „Ion Creangă”, Premiul USR (în 1982 și în 2012), cinci premii ale Filialei Iași a USR, Premiul „George Coșbuc”, Premiul „Vasile Voiculescu”, Premiul revistei „Argeș”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul „Cezar Ivănescu”, Premiul „Ion Barbu” Opera Omnia și un Opera Omnia al Filialei Iași a USR, plus premii internaționale din Canada, Ucraina și Bulgaria. În 2000 a primit medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Eminescu”, prin decret prezidențial, iar în 2004 Ordinul Cultural în grad de Cavaler. Mai are și Medalia aniversară „100 de ani de la înființarea USR”.
Criticul Daniel Cristea-Enache îl descrie drept autorul unei lirici „reflexive și imaginative, amare și totodată curajoase”, care explorează la vedere vulnerabilitatea umană și limitele rezistenței psiho-fizice. Îl numește „unul dintre cei mai buni și profunzi poeți români contemporani”. Dorian este și un organizator de instituții literare: membru al Uniunii Scriitorilor, inițiatorul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1991) și al Congresului Național de Poezie, președintele Fundației Culturale „Hyperion-C.B.” din Botoșani, redactor-șef al revistei „Hyperion” și membru fondator al Grupului de la Durău.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original