Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Înlocuirea capacităților de producție pe cărbune la CE Oltenia, întârziată cu anii Politicienii și-au asumat ținte prea ambițioase, ignorând realitatea. Importuri mari și scumpe, nota de plată a greșelilor România și-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), aprobat de Comisia Europeană în toamna lui 2021, că va închide până la finalul anului 2032 centrale care produc energie electrică pe bază de cărbune cu o putere totală instalată de peste 4.
900 MW. Cea mai mare parte se regăsea la Complexul Energetic Oltenia (CEO), deținut de statul român, prin Ministerul Energiei. Centralele care erau închise ar fi trebuit înlocuite cu unele de producție pe bază de gaz și de parcuri fotovoltaice, dar până acum nu am pus nimic în locul lor.
Greșeala capitală a acestui plan nu a fost că a prevăzut închiderea minelor, ci că nu a impus scoaterea lor din funcțiune doar după ce alte unități pe gaze le luau locul. Ulterior, prin Legea decarbonizării, Guvernul României și-a asumat termene mai scurte pentru închiderea termocentralelor pe cărbune, deși specialiștii atrăgeau atenția politicienilor că aceste termene vor crea probleme în sistemul energetic. Stabilirea lor nu a fost impusă de către Comisia Europeană, aceasta nefăcând altceva decât să aprobe ceea ce au stabilit autoritățile de la București.
Decizia de închidere a centralelor pe cărbune a fost introdusă prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), adoptat de Parlamentul României în 2021 și ulterior aprobat de către Comisia Europeană. România şi-a asumat în 2020-2021, când era negocierea PNRR-ului, cea mai agresivă ţintă de decarbonizare din toată Uniunea Europeană, termenul pentru oprirea lor fiind 31 decembrie 2032. Printre capacitățile de producție vizate se numărau Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Valea Jiului.
Spre deosebire de noi, Germania și-a asumat ca termen pentru eliminarea completă a cărbunelui cel târziu anul 2038, în timp ce Polonia și-a asumat închiderea definitivă a minelor de huilă până în anul 2049. Prin aceste termene lungi, cele două țări și-au rezervat suficient timp pentru a înlocui producția de energie pe bază de cărbune fără a pune sub presiune sistemul energetic. PNRR-ul a fost elaborat sub coordonarea directă a lui Cristian Ghinea, USR, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene din decembrie 2020 până în septembrie 2021.
La Ministerul Energiei stabilirea țintelor din acest domeniu care au fost incluse în PNRR, s-a făcut sub bagheta liberalului Virgil Popescu. Ulterior, adoptarea PNRR-ului a fost făcută de către Guvernul condus de liberalul Florin Cîțu. Cadrul legal privind decarbonizarea sectorului energetic din România a fost elaborat de Guvernul României (prin Ministerul Energiei), sub forma Ordonanței de Urgență nr.
108/2022 (aprobată prin Legea nr. 334/2022), ca reformă asumată în cadrul PNRR. Aici se prevedeau termene mult mai scurte, anii 2025 și 2026, pentru eliminarea din mixul energetic a cărbunelui.
„Capacitatea totală instalată de energie electrică pe bază de lignit şi huilă care va fi scoasă din exploatare treptat până cel târziu în anul 2032 este de 4. 920 MW, din care 3. 780 MW până la sfârşitul anului 2025”, era una din prevederile ordonanței.
Actul normativ avea ca autor Ministerul Energiei, condus la acea vreme de liberalul Virgil Popescu, și el a fost aprobat, în calitate de premier, de un alt liberal, Nicolae Ciucă. Un studiu realizat de Transelectrica, compania responsabilă de rețeaua de transport a energiei electrice din țară, arată că România riscă, în lunile de iarnă, când avem un consum mai mare, chiar un blackout, dacă își închide toate centralele pe cărbune. Cu această situație era însă să ne confruntăm în vara acestui an, după ce din cauza debitului extrem de scăzut al Dunării, autoritățile au fost nevoite să oprească funcționarea Centralei atomoelectrice de la Cernavodă.