Doar 52% dintre elevii români de 15 ani au atins nivelul minim de competență la citire la testarea PISA 2025, față de o medie de 69% în statele OECD. Cu alte cuvinte, aproape jumătate dintre adolescenții testați din România nu stăpânesc deprinderile de bază ale lecturii, iar într-un editorial publicat duminică, 11 octombrie 2026, Augustin Bercean pornește de aici pentru a pune o întrebare incomodă: dacă școlarii sunt evaluați, cine îi evaluează pe adulții care îi judecă?
Autorul, care spune că își face un obicei din a citi toate comentariile lăsate la articolele sale, observă un tipar greu de ignorat. Multe mesaje conțin greșeli elementare, nu simple scăpări de tastare pe telefon, iar un număr important dintre ele arată că cel care comentează nu a parcurs textul. Unii se revoltă împotriva unor lucruri pe care articolul nu le susține, alții îl contrazic invocând chiar informația din text, iar alții scriu complet pe lângă subiect. Explicația propusă este banală: s-a citit titlul și s-a sărit direct la secțiunea de comentarii.
Miza comparației cu PISA este înțeleasă mai bine dacă ne uităm la ce înseamnă pragul minim. Nu vorbim despre analiză literară sau despre texte filozofice, ci despre a identifica ideea principală dintr-un text de lungime moderată, a găsi o informație anume și a înțelege scopul textului. Dacă o parte dintre elevi nu reușesc nici atât, e o problemă reală a școlii, recunoaște autorul, iar rezultatele o confirmă.
Editorialistul nu scuză însă reflexul adulților de a trage imediat concluzia că „pe vremea noastră se făcea școală”. Poate că se făcea, admite el, dar asta nu garantează că fiecare dintre cei care o spun a și învățat din ea. Mai departe, argumentul devine unul despre exemplul personal: adolescenții de azi sunt copiii acelorași adulți, cresc în aceleași case și într-o societate construită de generațiile mai vechi. Ei văd cum citim, cum discutăm și cât de repede ajungem la certitudini despre lucruri pe care abia le-am parcurs.
Concluzia textului este că e prea comod să încărcăm întreaga problemă în ghiozdanul copiilor, în timp ce adulții rămân în afara oricărei evaluări. Nu este un studiu și nici nu pretinde că ar fi, ci o observație de cititor al propriilor comentarii. Tocmai de aceea întrebarea rămâne valabilă: cât din deficitul de lectură măsurat de PISA se oprește la elevi și cât ține de felul în care citim și discutăm cu toții.
Sursă text și foto: Actualitatea — articolul original