În România, în domeniul economic, se observă o discrepanță din ce în ce mai mare între percepția la nivel guvernamental – ”totul este și va fi bine”, ”totul funcționează”, ”optimism”, ”un nou model” s. a.
(percepție alimentată de o armată de boți și fanatizați ideologic) și realitatea economică, exprimată de statisticile oficiale și opiniile managerilor din industrie, construcții, servicii s. a. m.
d. Este o prăpastie imensă de percepție, limbaj și acțiune, un proces ce împiedică evaluarea corectă a stării economiei reale și, implicit, implementarea unor măsuri corecte de politici economice. În afară de motivația politică / ideologică, pot fi două fenomene ce trebuie analizate – ori există expertiza economică care prezintă decidenților situația reală din economie, dar aceștia pur și simplu ”nu văd și nu aud” – experții nu sunt ascultați, ori nu mai există expertiza economică și atunci sunt două lumi paralele la nivel guvernamental – decidenți care dețin un ”adevăr” politic și experți care cunosc un ”adevăr tehnic, științific”.
În opinia mea, primul fenomen este manifest în prezent. Totuși, fiecare dintre aceste două fenomene poate reprezenta principala motivație pentru ceea ce experimentează România azi – un decalaj imens între propaganda și acțiunea guvernamentală și realitatea economică și socială. Guvernul nu vede semnale de „panică” în aproape nimic, fiind setat pe așa zisele ”reforme” pe care nu le poate numi și explica nimeni concret, rational.
În schimb, oamenii de rând resimt dramatic căderile record de putere de cumpărare și pierderea locurilor de muncă. Industriașii își văd producția, comenzile și cifra de afaceri în picaj dramatic. Managerii din sectorul servicii își restrâng de la zi la zi activitatea, încercând să reziste noului echilibru economic inferior format între cererea mult mai mică și oferta pe care sunt nevoiți să o reducă.
Zeci de mii de firme sunt puternic vulnerabile la prețurile combustibililor și gazelor naturale, fără ca cineva să ia vreo măsură structurală. Capitalul autohton are dificultăți majore, sistemul de IMM-uri se deteriorează, iar procesul de dezindustrializare se accelerează puternic. Am scris în analiza anterioară Mediafax.
ro despre suferința economiei reale, dezindustrializarea accelerată și distrugerea capitalului autohton și a sectorului IMM din România. În această opinie voi argumenta prin analiza unor indicatori și date statistice oficiale diferența atât de mare între percepția decidenților guvernamentali și realitatea economică / percepția managerilor din economia reală. Și voi scoate în evidență o problemă acută din economia reală – modul în care companiile românești (68,7 mii, 8% din total firme active din România) sunt afectate consistent de creșterile prețurilor la combustibili și gaze naturale, pe baza unui studiu de caz publicat de Banca Națională a României în Raportul de Stabilitate Financiară , iulie 2026.
1. Indicatorul / Indicele sentimentului economic denotă neîncredere majoră, atât din perspectiva consumatorilor cât și din cea a producătorilor români. Indicele încrederii în economie (Economic Sentiment Indicator – ESI) este un indicator compozit calculat de Comisia Europeană și care măsoară percepțiile și așteptările consumatorilor și managerilor din industrie, servicii, comerț și construcții cu privire la evoluția economiei.
În cazul României, din luna mai 2026, Indicele Sentimentului Economic a coborât și a rămas continuu sub 100 puncte. (Infografic 1) Scăderea ESI sub pragul de 100 de puncte pentru a 14-a lună consecutiv (mai 2025 iunie 2026) semnalează deteriorarea climatului economic și scăderea abruptă a potențialului de creștere economică. Indică o posibilă cădere economică în anul 2026, cu o frânare a investițiilor private, a consumului și a ocupării forței de muncă.
Luna iunie 2026 a adus o scădere record a Indicelui ESI pentru România, până la 83,5 puncte, un proxy relevant pentru afundarea economiei românești într-o criză economică severă (ESI este considerat un indicator relevant pentru avertizarea timpurie, fiind corelat cu evoluția viitoare a PIB real). 2. Indicele încrederii în economia românească a doborât recordul negativ pentru perioada postpandemie (Infografic 2).
România se află pe primul loc în UE în prezent, în acest top nedorit (Infografic 3). Luând în considerare clusterul de țări din Europa Centrală și de Est, se poate observa că România are cea mai accentuată cădere în ultimul an, de 11,6 puncte, înaintea Bulgariei (-8 puncte) și Slovaciei (-2,1 puncte). Ungaria are +10,9 puncte, Cehia +3,7 puncte iar Polonia +1,9 puncte (Tabel 1).
3. Pe fondul reducerii record a producției industriale, pesimismul managerilor din industrie este justificat și prin evoluția indicatorului ”Comenzi noi în industria prelucătoare”, un alt indicator proxy relevant pentru evoluția viitoare a producției industriale, PIB real, investiții și ocupare. Astfel, ultimele date oficiale INS arată că ”În perioada 1.
I-31. V. 2026 comparativ cu perioada 1.
I-31. V. 2025, comenzile noi din industria prelucrătoare pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au scăzut, în termeni nominali, cu 3,6%”.
Situația este și mai urâtă dacă ne uităm la dinamica din ultimul an (mai 2026/mai 2025) comparativ cu anul precedent (mai 2025/mai 2024) (Infografic 4). Sunt căderi substanțiale în marea majoritate a subramurilor industriale, tocmai de aceea nu reprezintă o surpriză faptul că 83% din reducerea de 60. 100 a efectivului salariaților din ultimul an provine din industrie.
Sursa: Institutul Național de Statistică, 2026 4. Ni velul actual al utilizării capacității de producție în industria prelucrătoare din România este de 64,9%, cel mai scăzut dintre țările din Europa Centrală și de Est (Infografic 5). 5.
Crește procentul firmelor care doresc să își păstreze angajații chiar dacă anticipează o reducere a activității economice (de la 6,8% în aprilie 2025 la 9,1% din total firme în iunie 2026) (Infografic 6). România se află aproape de media UE (10%). În principal din cauza costurilor implicate de concedieri (compensații, costurile de formare profesională pentru noi angajați în perspectiva revenirii activității, pierderea capitalului uman etc), un procent din ce în ce mai mare de firme caută să își mențină angajații, deși estimează reducerea activității.
Cifra de 9,1% reprezintă o valoare medie, dar trebuie avută în vedere și la acest indicator valența sa de avertizare timpurie, indicând posibila reducere a PIB real, creștere a șomajului, scăderea productivității și a investițiilor. Un alt aspect îngrijorător îl reprezintă lipsa măsurilor guvernamentale pentru protejarea capitalului autohton, din perspectiva vulnerabilității generate de creșterea semnificativă a prețurilor la combustibil și gaze naturale (o mare parte explicată prin închiderea Strâmtorii Hormuz și războiul din regiune, dar și prin efectele războiului din Ucraina vezi întreruperea aprovizionării cu țiței din Kazahstan, în cazul României) În cadrul ultimului Raport de Stabilitate Financiară (iunie 2026), experții BNR au modelat impactul acestui șoc din piața combustibililor și gazelor naturale asupra sistemului de companii din România. Au fost identificate 68,7 mii de companii vulnerabile la prețurile combustibililor și gazelor naturale, reprezentând 8% din numărul de firme active în anul 2024.
Aceste companii vulnerabile reprezintă o cincime din valoarea mai spusă brută, activele și numărul de salariați din sistemul companiilor nefinanciare, adică un motiv în plus pentru intervenția guvernamentală. De menționat că 95% din aceste companii sunt cu capital privat autohton și că majoritatea sunt din sectoare strategice pentru economie. Studiul BNR arată că ”Din perspectivă sectorială, cele mai multe companii vulnerabile activează în sectorul serviciilor (55% din total), construcțiilor (13% din total) și agriculturii (12,4% din total).
La nivel de importanță în cadrul sectorului, cele mai ridicate ponderi din punct de vedere al numărului de firme se regăsesc în sectorul agriculturii, unde companiile vulnerabile reprezintă 31,2% din firmele care activează în sector, industriei extractive (28%) și utilităților (13%)” (Infografic 7). Studiul BNR citat concluzionează că ”După cifra de afaceri, aceste companii au generat cele mai importante ponderi în sectoarele utilități (37,6%), agricultură (36,3%) și servicii (27,3%). Legăturile comerciale ale companiilor expuse indirect prin intensitate ridicată a utilizării combustibililor și gazelor în activitatea economică reprezintă un alt canal de transmisie al unor evoluții nefavorabile la nivelul firmelor”.
Ce-i de făcut? Implementarea viziunii Patriotism Economic (dezvoltare prin Productivism și Investiții, nu prin austeritate oarbă; Programare economică orientativă pentru relansarea industrială axată pe sectoare cu valoare adăugată mare), așa cum am explicat într-o analiză anterioară publicată de Mediafax aici . Implementarea rapidă și completă a măsurilor de sprijin pentru economia reală prevăzute în Planul de Relansare Economică .
Programe de sprijin pentru IMM un nou program IMM Relansare pentru acordarea de garanții și contragaranții pentru capital de lucru și investiții, orientat prioritar către sectoarele de export și cu intensitate tehnologică medie/ ridicată, în funcție de elementele de cost specifice care pot crește competitivitatea. Implementarea viziunii și măsurilor prevăzute în Strategia industrială a României . Un Program destinat companiilor și formării profesionale a angajaților pentru implementarea de tehnologii avansate compatibile strategiilor de politică industrială Industry 4.