Pavel Popescu, fost președinte al Comisiei de Apărare și actual vicepreședinte al ANCOM, a ales să ia apărarea Washingtonului chiar în momentul în care administrația americană e acuzată că s-ar fi amestecat în politica internă a României. Într-o postare publicată în plin scandal, Popescu spune că nu vede „o mare tragedie” în ideea ca SUA să fi dat jos guvernul Bolojan. Mesajul vine după ce The Wall Street Journal a relatat că ambasadoarea americană în Grecia, Kimberly Guilfoyle, s-ar fi lăudat cu implicarea Statelor Unite în demiterea Cabinetului de la București. Că un oficial aflat în conducerea unei autorități de reglementare a statului român minimizează o asemenea afirmație este, în sine, un subiect de discuție.
Popescu, susținător declarat al lui Donald Trump, a mers mai departe. El afirmă că oficiali americani îl întreabă când va avea România un guvern nou. Scrie și că se miră că administrația americană nu a închis deja ambasada de la București și nu a coborât reprezentarea diplomatică la nivel de consulat. Apoi a întors discuția spre USR, pe care îl numește „idioți utili ai Rusiei” și îi ironizează pe membrii partidului drept oameni care se plimbă pe trotinetă la sfârșit de săptămână. E un whataboutism clasic: nu răspunde la întrebarea dacă un stat străin a contribuit la căderea unui guvern, ci atacă pe cei care o pun. Atacul are și o miză personală. USR s-a opus numirii lui Popescu la ANCOM, unde a fost validat pe 10 octombrie 2023 cu voturile PSD și PNL. A doua zi a demisionat din Parlament, unde era deputat din 2016.
Scandalul a pornit de la o cină care a avut loc în martie la Atena. Potrivit jurnaliștilor WSJ, citați de G4Media, Guilfoyle i-a spus acolo ministrului grec al Energiei că SUA au avut un rol în înlăturarea guvernului Bolojan și că un scenariu similar ar fi posibil și în Grecia. Contextul contează. Guilfoyle, fosta logodnică a lui Donald Trump Jr., este principala susținătoare americană a Coridorului Vertical de Gaze. Proiectul, numit și Coridorul Verde, transportă gaze din Grecia spre nord, către Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Moldova și Ucraina. Premierul Ilie Bolojan refuzase cererile consorțiului americano-grec care operează coridorul de a cumpăra gaze americane la un preț peste cel al pieței.
Cronologia politică face ca afirmațiile ambasadoarei să nu poată fi ignorate. În martie, conducerea PSD pregătea deja ruperea coaliției cu PNL. Sorin Grindeanu anunțase încă din februarie, într-un interviu pentru G4Media, că va cere partidului să voteze dacă rămâne la guvernare cu Bolojan premier sau cere alt premier de la PNL. Pe 31 martie, potrivit portalului Presa-Liberă, care a publicat și imagini, Grindeanu a luat masa cu Guilfoyle la restaurantul Isoletta din București. La întâlnire au mai fost consilierul prezidențial Florin Vlădică, ministrul Energiei, Bogdan Ivan (PSD), și alte persoane. În aprilie, referendumul intern al PSD a votat covârșitor pentru ieșirea de la guvernare. În mai, PSD și AUR au depus și au votat moțiunea de cenzură care a demis Cabinetul Bolojan.
Nici din aceste date nu reiese că Washingtonul a decis căderea guvernului. Ruptura din coaliție avea cauze interne și fusese anunțată public cu luni înainte. Totuși, o ambasadoare americană care își asumă, la o cină oficială, un asemenea rezultat, plus întâlnirile cu lideri ai partidelor care au dărâmat guvernul, ridică întrebări legitime. Una dintre ele a fost pusă public de Dominic Fritz, care îl întreabă pe George Simion dacă la masa cu Guilfoyle din 31 martie s-a discutat moțiunea și ce i s-a promis în schimb. Fritz are și el o socoteală deschisă cu PSD. Și-a pierdut mandatul de primar al Timișoarei printr-un amendament cu efect retroactiv introdus de social-democrați în legea integrității, jalon din PNRR. Președintele Nicușor Dan nu a retrimis legea în Parlament, invocând termenul impus de UE pentru absorbția fondurilor europene.
Rămâne de văzut dacă Departamentul de Stat va dezminți sau va nuanța declarațiile lui Guilfoyle și dacă PSD și AUR vor lămuri ce s-a discutat la întâlnirile cu ea. Până atunci, poziția lui Pavel Popescu arată o ruptură tot mai vizibilă în politica românească. O parte a clasei politice tratează ideea unei intervenții americane ca pe un scandal de suveranitate, iar alta o consideră o reacție firească la un guvern care nu a acceptat condițiile comerciale ale unui aliat.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original