Nu sunt rare capitalele europene care sunt străbătute de râuri sau fluvii. În multe cazuri, apa este parte importantă din infrastructura de divertisment şi relaxare a oraşului.
Varşovia are Vistula. Râul curge vijelios acolo şi de aceea nu este recomandat pentru înot scrie Financial Times. Însă locuitorii capitalei poloneze şi turiştii au la dispoziţie spaţii largi de întâlnire pe maluri, plaje şi posibilitatea de a practica sporturi nautice.
Budapesta este împărţită în două de Dunăre. Acolo, iar, pe malurile fluviului sunt amenajate plaje şi acestea sunt ceva normal. Dunărea la Budapesta permite şi înotul, iar autorităţile se asigură că acest sport poate fi practicat în siguranţă.
Prin Sofia trec mai multe râuri. Însă acolo distracţia acvatică este destul de limitată din cauza poluării. Oamenii se pot duce, totuşi, pe lacurile de acumulare din apropiere.
Bucureştiul este străbătut de Dâmboviţa şi de Colentina, iar în apropiere are Argeşul, Sabarul şi Ciorogârla. Înainte de 1989, pe Colentina erau amenajate ştranduri. Lacul Morii de la Dâmboviţa ar fi trebuit să fie centru de agrement acvatic.
La fel ar fi trebuit să fie şi lacul Văcăreşti. Pe cursul Argeşului erau locuri de poveste pentru pescuit şi relaxare. Astăzi, Argeşul este o groapă de gunoi.
Ştrandurile de pe Colentina sunt dispărute sau în paragină. Doar Lacul Morii este în reamenajare, dar prin turnarea, din belşug, de betoane, care au astupat locurile vechi de plajă improvizate. Pe cursul Dâmboviţei au apărut instalaţii pentru bărci şi caiacuri.
De baie nu poate fi vorba. Sabarul, colmatat şi slăbit de pompe, aproape că nu mai există. Ciorogârla a rămas un râu enigmatic.
Mai departe în Vest, Parisul are Sena. Iar cum au ajuns parizienii să înoate în Sena este o poveste interesantă, cu foarte mulţi bani. Când organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris din 2024 au promis să cureţe Sena într-un efort de 1,4 miliarde de euro, aceştia şi-au imaginat competiţii de înot pe râu şi o moştenire durabilă pentru oraş.
A fost un proiect de proporţii faraonice şi, după doi ani, acesta s-a concretizat în mare măsură, odată cu construirea de noi staţii de tratare a apei şi a unui bazin de 50. 000 de metri cubi pentru a preveni revărsările din sistemul de canalizare antic al oraşului în timpul ploilor abundente. În această vară, trei zone de înot din centrul Parisului, deschise pentru Jocurile Olimpice din 2024, au oferit pauze de răcorire în timpul celei mai fierbinţi luni iulie înregistrate vreodată.
Alte cinci au fost deschise pentru înotătorii din localităţile suburbane din amonte de oraş. Sylvia Goutard, o studentă în vârstă de 23 de ani, a venit să înoate într-o zonă din apropierea Ministerului de Finanţe când temperaturile au atins 34 de grade Celsius. „Parisul a devenit aproape de nelocuit, aşa că m-am gândit să încerc asta.
Vom vedea dacă voi regreta după aceea“, a glumit ea. Teama este de infecţii sau erupţii cutanate. De la începutul lunii iulie, aproximativ 50.
000 de oameni au plonjat în Sena, ceea ce va duce la depăşirea numărului de 100. 000 de persoane de anul trecut. Igiena poate fi uneori o provocare, însă, având în vedere că sistemul de canalizare rămâne conectat la râul pe malurile căruia oraşul a crescut de-a lungul secolelor.
Pentru a preveni inundarea străzilor din Paris în timpul furtunilor, canalele de canalizare direcţionează apele uzate netratate direct în râu. După ploi abundente, bacteriile din râu pot depăşi nivelurile sigure timp de până la câteva zile, ceea ce duce la închideri în ciuda noii infrastructuri. O altă provocare este că, atunci când Sena ajunge în Paris, unul dintre cele mai dens populate oraşe din Europa, debitul său este adesea destul de scăzut, ceea ce îl face mai vulnerabil la poluare.
Vara trecută, cele trei locuri de înot de pe Sena au fost deschise doar aproximativ două treimi din sezon, în iulie şi august, din cauza vremii neobişnuit de umede.