La peste două sute de ani de la scufundarea baleniere Essex, știința începe să-i dea dreptate unui marinar care susținea că un cașalot își poate folosi capul ca pe un berbec. Filmări recente cu masculi tineri care se ciocnesc frontal în larg arată lovituri de ordinul sutelor de kilonewtoni. Asta readuce în discuție rolul organului spermaceti, o structură uriașă din capul animalului a cărei funcție biologenii nu au reușit încă să o explice complet.
Imaginile au fost surprinse de Alec Burslem, ecofiziolog la Universitatea din Hawaii, în apropierea Insulelor Baleare și a Azorelor. În mai multe rânduri, masculi tineri au prins viteză unul spre celălalt și s-au izbit cap în cap. Cea mai puternică lovitură a venit de la un exemplar juvenil care înota cu aproximativ 4,5 metri pe secundă, iar impactul a fost estimat la circa 460 de kilonewtoni. Un mascul adult de talie mare, la aceeași viteză, ar ajunge la aproximativ 1.200 de kilonewtoni. Cercetătorii compară o astfel de lovitură cu impactul unui autobuz care merge cu aproximativ 65 km/h.
Ce face posibil un asemenea impact ține de anatomia neobișnuită a cașalotului. Capul reprezintă cam o treime din lungimea corpului, iar partea din față e ocupată de organul spermaceti, o masă moale plină cu o substanță uleioasă. Vânătorii de odinioară credeau că e spermă, de aici și numele. Uleiul a fost una dintre cele mai căutate mărfuri ale epocii: din el se făceau combustibil, lumânări și săpun. În secolele XVIII și XIX au fost uciși aproximativ 300.000 de cașaloți pe tot globul. Ironia e că, deși omenirea a exploatat organul la scară industrială, încă nu știe sigur la ce îi folosește animalului. Una dintre ipoteze spune că, în luptele dintre masculi, organul ar funcționa în același timp ca amortizor și ca armă.
Ideea nu e nouă. Owen Chase, prim-ofițerul de pe Essex, a susținut-o după naufragiu, iar biologul evoluționist Dave Carrier a pornit de la observațiile lui ca să testeze, două secole mai târziu, dacă fruntea cașalotului poate lovi ca o armă. Episodul care a stat la baza acestor observații e unul dintre cele mai cunoscute din istoria navigației. Pe 20 noiembrie 1820, Thomas Nickerson, un băiat de 15 ani, se afla într-o barcă de vânătoare lovită de un cașalot. Oamenii s-au întors la Essex, dar un al doilea cașalot, mult mai mare, a venit direct spre navă. În relatarea publicată de Nickerson cam 50 de ani mai târziu, prima lovitură i-a trântit pe marinari la podea. Animalul s-a îndepărtat apoi cam 270 de metri, s-a întors și a lovit din nou cu toată viteza, distrugând prova. Cei 20 de oameni de pe Essex au rămas în trei bărci, la aproximativ 2.100 de kilometri de cel mai apropiat țărm. Povestea supraviețuirii lor i-a servit mai târziu lui Herman Melville pentru „Moby-Dick”.
Filmările nu închid dezbaterea. Ele arată că masculii chiar se lovesc cap în cap și că structura capului poate suporta, dar și produce, impacturi uriașe. Nu arată însă cât de important e organul spermaceti în aceste confruntări față de alte funcții posibile, iar cercetătorii recunosc că rolul lui exact rămâne neclar. Pentru biologi, o explicație care ar lega evoluția acestui organ de competiția dintre masculi ar fi o piesă importantă. Pentru istorie, faptul are și o doză de dreptate întârziată: marinarii de pe Essex, puși la îndoială de contemporani, par să fi descris corect ce s-a petrecut în acea dimineață din Pacific.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original