Muzeul Țării Crișurilor din Oradea reia „Șezătoarea de la muzeu”, iar în ediția a cincea participanții vor reface cămășile lungi și zadiile negre de lână din satele de pe Valea Crișului Pietros. Proiectul se desfășoară între 16 octombrie 2026 și 24 iunie 2027, cu întâlniri lunare la sediul muzeului din strada Armatei Române nr. 1/A, iar prima activitate are loc vineri, 16 octombrie, de la ora 17:00.
Evenimentul este organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea și Asociația „Prietenii Muzeului Țării Crișurilor”. Ținta rămâne portul popular de la sfârșitul secolului al XIX-lea, una dintre cele mai vechi etape a vestimentației tradiționale din Bihor care mai poate fi reconstituită, pe baza fotografiilor de epocă, a documentelor și a pieselor din colecțiile muzeului.
Anul acesta, atenția se mută pe satele din zona Gurani, Pietroasa și Chișcău, străbătute de cele două brațe ale Crișului Pietros. Potrivit organizatorilor, aici s-au păstrat forme arhaice de port, iar ce se știe despre croiuri și tehnicile de ornamentare permite refacerea unor piese reprezentative pentru identitatea culturală a Bihorului.
Un reper important este descrierea portului femeiesc din „Monografia almanah a Crișanei, județul Bihor”, scrisă de Aurel Tripon și tipărită la Oradea în 1936. Lucrarea detaliază cămășile lungi, mânecile încărcate de ornamente, cusăturile și zadiile din cânepă sau lână, dar și deosebirile dintre ce purtau fetele, femeile măritate și cele în vârstă. Zadiile de lână aveau de obicei fond negru sau albastru, cu borduri și motive țesute în roșu, galben, verde și violet. Pentru reconstituiri vor fi folosite și zadii refăcute după surse bibliografice și documentate de Florina Berte și Gladiola Dogaru.
Ediția include și un omagiu pentru specialiștii care au format și îngrijit colecția de port popular a Secției de Etnografie, piese ajunse astăzi în expoziția permanentă, precum și pentru colecționarul Aurel Flutur, datorită căruia s-au păstrat obiecte din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În primii patru ani, participanții au lucrat modele din mai multe zone ale Țării Crișurilor: spătoiul românesc cu croi carpatic, cămășile de pe Valea Crișului Repede, cele de pe Valea Barcăului și piesele specifice Văii Crișului Alb.
Sursă text și foto: BihorStiri.ro — articolul original