O linguriță din care gustă întâi părintele, apoi copilul, sau suzeta „curățată” rapid în gura mamei par gesturi fără importanță. Medicii pediatri și stomatologii consultați de Huffington Post spun însă că astfel de obiceiuri pot transmite copilului bacteriile care provoacă cariile, dar și virusuri precum cele ale răcelii, gripei sau herpesului. Riscul este mai mare în primii trei ani de viață. Specialiștii nu le cer părinților să intre în panică. Le recomandă doar câteva măsuri simple, mai ales când adultul este bolnav.
Cea mai des discutată problemă este Streptococcus mutans, bacteria asociată cu apariția cariilor. Aceasta se hrănește cu zaharuri și produce acizi care atacă smalțul dinților. Medicul stomatolog pediatru Soha Sharif explică faptul că bebelușii nu se nasc cu aceste bacterii. Le primesc ulterior de la părinți sau de la cei care îi îngrijesc, inclusiv prin salivă. Cu cât gura copilului este colonizată mai devreme, cu atât crește riscul de carii în copilăria mică. Contează și starea danturii adultului: cariile netratate, o boală gingivală activă sau o infecție măresc cantitatea de microorganisme transmise. Nici o igienă orală foarte bună nu elimină însă complet riscul, pentru că gura nu este niciodată un mediu steril.
Cariile nu sunt singura problemă. Pediatrul Amanda Furr atrage atenția că răceala, gripa și unele infecții ale gâtului pot trece la copil chiar înainte ca adultul să observe că s-a îmbolnăvit. Cel mai mare pericol pentru nou-născuți este virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1), cel care produce de obicei herpesul de pe buze. La un adult, herpesul este de cele mai multe ori doar o problemă neplăcută. La un nou-născut, prima infecție poate evolua spre forme severe de boală, pe lângă leziunile dureroase de la nivelul gurii și al feței.
Medicii explică de ce vârsta până la aproximativ trei ani este cea mai sensibilă. În această perioadă mai multe lucruri se petrec în același timp: sistemul imunitar este încă imatur, microbiomul oral abia se formează, iar dinții care apar le oferă bacteriilor suprafețe noi pe care să se fixeze. După această vârstă, flora bacteriană a copilului și obiceiurile de igienă se stabilizează, iar riscul scade. Specialiștii mai semnalează o perioadă care cere atenție, între șase și 12 ani, când apar dinții permanenți, deși vulnerabilitatea este atunci mai mică.
Recomandările practice sunt ușor de aplicat. Temperatura mâncării se poate verifica pe piele, atingând recipientul sau o parte din aliment. Dacă părintele trebuie totuși să guste, poate folosi o linguriță separată și curată. Paharele nu ar trebui folosite în comun. Suzetele și tetinele se spală cu apă și săpun, nu în gura adultului, iar o suzetă de rezervă la îndemână rezolvă situațiile în care cea folosită cade pe jos. Medicii insistă că o linguriță împărțită din greșeală sau o înghițitură din aceeași sticlă nu sunt motiv de alarmă. Regulile devin însă obligatorii atunci când adultul are simptome de boală sau herpes oral: în aceste situații trebuie evitat orice contact prin care saliva ajunge la bebeluș.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original