Fideuram, banca de private banking a grupului Intesa Sanpaolo, a trimis în februarie aproximativ 95 de milioane de euro unor escroci. Aceștia au folosit un mesaj pe WhatsApp, documente falsificate și vocea unui avocat cunoscut, clonată cu inteligență artificială. Aproape 40 de milioane de euro nu au fost recuperate nici acum. Cazul, unul dintre cele mai mari de acest tip din Europa, arată că nici băncile care administrează averi uriașe nu sunt ferite de fraudele cu AI. Fideuram e liderul pieței italiene de profil, cu active de circa 450 de miliarde de euro. Nimeni nu a spart sistemele informatice ale băncii. Escrocii au păcălit oamenii care aveau dreptul să aprobe plățile.
Totul a pornit pe 23 februarie 2026. Paolo Molesini, pe atunci președintele Fideuram, a primit pe WhatsApp un mesaj de la un număr necunoscut. Expeditorul se prezenta drept Carlo Messina, directorul general al Intesa Sanpaolo. Îi cerea ca trezoreria băncii să facă urgent mai multe transferuri în străinătate, pentru o presupusă tranzacție confidențială. A urmat un telefon de la „Paolo Nastasi”, partenerul care coordonează biroul din Italia al casei de avocatură A&O Shearman. Molesini îl cunoștea pe avocat și i-a recunoscut vocea. Numai că vocea fusese generată cu AI, iar Nastasi nu are nicio legătură cu frauda. Au urmat 11 documente, printre care un acord de confidențialitate, o procură specială care părea semnată de Messina și conturile în care trebuiau trimiși banii. În aceeași zi, șeful trezoreriei a fost sunat de cineva care se dădea drept Lino Mainolfi, directorul general al Fideuram.
Schema a funcționat pentru că fiecare element îl confirma pe celălalt. Mesajul „șefului” făcea credibil apelul „avocatului”, apelul dădea greutate mesajului, iar e-mailurile care păreau autentice ofereau datele pentru plăți. Așa a fost ocolit chiar principiul „celor patru ochi”, pe care se bazează controlul intern în bănci. Ambii oameni care trebuiau să aprobe plățile, președintele și trezorierul, au fost păcăliți în paralel, fiecare pe alt canal. Potrivit judecătorului care se ocupă de dosar, amândoi au aprobat transferurile convinși că operațiunea e legitimă și urgentă. Plățile s-au făcut între 23 și 25 februarie, în principal către China și Hong Kong.
Sistemele de control ale băncii au semnalat anomaliile destul de repede, dar abia după ce banii plecaseră. Fideuram a blocat 42 de milioane de euro ajunse în conturi din China, iar peste 13 milioane au fost înghețate la o bancă din Portugalia. Nu se știe unde sunt ceilalți aproximativ 39,5 milioane de euro. Anchetatorii au refăcut o parte din traseul lor: conturi din Malta, apoi din Luxemburg și Țările de Jos, o platformă canadiană de transfer de bani și, la final, două portofele Bitcoin. Anchetatorii cred că portofelele aparțin unui informatician israelian de 48 de ani, cercetat pentru înșelăciune calificată și suspectat că face parte din rețea. Toate numerele de telefon folosite de escroci fuseseră activate online, deci sunt greu de legat de persoane reale.
Molesini nu este cercetat în dosar. A demisionat pe 12 martie, invocând motive personale. Pierderea se vede deja în rezultatele băncii. În raportul semestrial la 30 iunie 2026, Fideuram a trecut 38 de milioane de euro la cheltuieli „necorelate cu activitatea obișnuită”, față de zero în prima jumătate a lui 2025. Suma e apropiată de cea încă nerecuperată, semn că banca nu mai contează prea mult pe recuperarea ei. Raportul avertizează și asupra „riscurilor operaționale în creștere legate de fenomenele de fraudă”.
Cazul Fideuram nu e izolat. Procuratura din Milano anchetează mai multe fraude făcute prin metode asemănătoare. În 2024, firma de inginerie Arup a pierdut circa 25 de milioane de dolari la Hong Kong, după o videoconferință în care toți „colegii” erau falsuri generate cu AI. Diferența e că vorbim acum de o bancă, o instituție care trăiește din gestionarea riscului. Clonarea unei voci a devenit ieftină și ușor de făcut, așa că un telefon de la o voce cunoscută nu mai dovedește nimic. Băncile vor fi probabil nevoite să verifice ordinele mari pe canale separate, stabilite dinainte, oricât de urgentă ar părea operațiunea și oricât de sus ar veni cererea.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original