Ce i-a împins pe unii actori români să-și toarne colegii la Securitate este întrebarea de la care pornește ultima carte a Iuliei Popovici, doctor în teatru, critic și cercetător în artele spectacolului. Lucrarea, anunțată luni, 12 octombrie 2026, se concentrează pe notele informative și pe colaborările cu poliția politică din lumea teatrului, un teren pe care, spune autoarea, cercetarea de până acum a fost mai degrabă firavă.
Popovici a încercat să înțeleagă mecanismele din spatele delațiunii, nu doar să identifice nume și dosare. Concluzia ei, așa cum reiese din prezentarea cărții, este că adesea în spatele colaborării nu stătea o convingere ideologică, ci alte lucruri, pe care textul sursă disponibil nu le detaliază.
Alegerea mediului teatral nu e întâmplătoare. Scena era un spațiu expus prin natura ei: textele se rosteau în public, dialogul cu cenzura era permanent, iar trupele funcționau ca niște comunități strânse, în care rivalitățile, dorința de roluri sau de turnee în străinătate puteau deveni puncte de presiune. Tocmai de aceea o cercetare dedicată strict acestui domeniu poate arăta cum funcționa supravegherea la nivelul unei bresle întregi.
Cartea a fost prezentată inițial de NapocaNews, iar informațiile despre conținutul ei rămân deocamdată cele din anunț. Detalii despre cazurile analizate, despre sursele folosite sau despre eventuale nume apar, probabil, abia în volumul propriu-zis.
Sursă text și foto: Napoca News — articolul original