Pentru mulți pensionari italieni, soluția la o pensie modestă nu mai trebuie căutată neapărat peste graniță. Presa franceză a descoperit-o chiar în sudul Italiei: Bari, capitala regiunii Puglia, pe care o descrie drept un „El Dorado discret”. Potrivit acestor relatări, un vârstnic se poate descurca aici cu aproximativ 1.200 de euro pe lună. E o sumă cu care, în Milano sau Roma, traiul devine greu.
Contează pentru că schimbă puțin felul în care se vorbește despre pensionarii care pleacă din țară. În ultimii ani, destinațiile obișnuite au fost Portugalia, Insulele Canare sau chiar România, unde costurile mai mici le permit italienilor să trăiască mai bine din aceiași bani. Mutarea are însă un preț pe care nu toți vor să-l plătească. Mulți nu sunt dispuși să învețe o limbă nouă la vârsta pensionării. Și mai mulți nu vor să ajungă să-și vadă nepoții doar de Crăciun și de Paște.
Bari apare astfel ca un compromis: un oraș unde viața e mai ieftină decât în nord, dar unde rămâi acasă, cu aceeași limbă, aceleași acte și familia la câteva ore de mers cu trenul sau cu mașina. Orașul are mare, o viață socială destul de animată și nu te obligă să alegi între un buget decent și legătura cu cei dragi.
Tabloul nu e însă idilic. Primul punct slab menționat este sistemul sanitar, o problemă cunoscută de mult în sudul Italiei și deloc minoră pentru cineva care, odată cu vârsta, ajunge tot mai des la medic. La asta se adaugă verile, care pot fi foarte fierbinți, iar valurile de căldură din ultimii ani au arătat cât de vulnerabili sunt vârstnicii în astfel de perioade.
Interesul pentru orașe ca Bari arată o tendință mai largă. Pensiile nu mai țin pasul cu costul vieții din marile centre, iar pensionarii caută un echilibru între bani și apropierea de familie. Pentru sudul Italiei, care se confruntă de decenii cu depopularea, venirea pensionarilor din nord ar putea fi o șansă. Asta cu condiția ca serviciile medicale să se îmbunătățească.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original