Câțiva dintre cei mai cunoscuți antreprenori din Polonia pun bani proprii în energia nucleară. Fondatorul InPost, Rafal Brzoska, și alți oameni de afaceri importanți investesc împreună 500 de milioane de zloți (circa 114 milioane de euro) în Synthos Green Energy (SGE). Compania este controlată de Michal Solowow, cel mai bogat om din Polonia, și vrea să construiască reactoare modulare mici (SMR) în țară și în alte state europene. Cu investitorii străini incluși, runda de finanțare a ajuns la 1,35 miliarde de zloți, adică aproximativ 308,7 milioane de euro. Suma contează și ca semnal: o parte a capitalului privat polonez consideră că energia ieftină și stabilă este o miză strategică, nu doar o problemă pe care s-o rezolve statul.
Pe lista investitorilor sunt nume care au construit branduri cunoscute în Polonia. Pe lângă Brzoska, apar Michal Branski, cofondator al Wirtualna Polska, Krysztof Pawinski, președinte și cofondator al Maspex, dar și Mati Staniszewski și Piotr Dabkowski, fondatorii ElevenLabs, una dintre cele mai valoroase companii europene de inteligență artificială. Solowow spune că acești oameni conduc firme care concurează pe piețe globale și știu cât depinde industria de accesul la energie la prețuri competitive. Potrivit lui, investiția lor arată că mediul de afaceri a înțeles cât de mare este provocarea pentru economia poloneză în deceniile următoare.
Planul SGE este ambițios. Compania vrea să construiască până la 26 de reactoare BWRX-300 în șase locații din Polonia. Lucrările au început deja în trei dintre ele, iar prima unitate ar trebui să intre în funcțiune în 2032. Partenerul pe piața internă este Orlen, cel mai mare grup polonez din petrol, gaze, rafinare și energie. Acordul final dintre cele două companii ar urma să fie semnat chiar luna aceasta, în octombrie. Prezența Orlen dă proiectului greutate instituțională. Banii privați arată însă că finanțarea nu se mai sprijină doar pe stat și pe compania sa de energie.
Momentul are o explicație clară. Polonia încă produce mult curent din cărbune și trebuie să-și schimbe rapid mixul energetic. Prețurile la carbon din UE și nevoia tot mai mare de electricitate, inclusiv pentru centrele de date și inteligența artificială, apasă în aceeași direcție. SMR-urile promit să rezolve o parte din problemă: sunt mai mici, mai ușor de amplasat lângă consumatorii industriali și, în teorie, se construiesc mai repede decât centralele nucleare clasice. Termenul „în teorie” rămâne important. Tehnologia nu a fost încă testată la scară comercială în Europa. Calendarul cu prima unitate în 2032 depinde de autorizări, de lanțurile de aprovizionare și de costuri care, la multe proiecte nucleare, au crescut mult față de estimările inițiale.
SGE are planuri și în afara Poloniei. Compania lucrează la proiecte în Marea Britanie, Republica Cehă și Bulgaria și are parteneriate în peste șase țări europene. În Regatul Unit pregătește o flotă de 14 reactoare BWRX-300, cu o capacitate totală de 4,2 GW, în trei amplasamente. Practic, Polonia încearcă să treacă de la statutul de importator de tehnologie nucleară la cel de dezvoltator regional. Pentru România, care are propriul proiect SMR la Doicești, Bulgaria apare astfel ca o piață vecină în care va intra direct în competiție un jucător polonez bine finanțat.
Brzoska și-a explicat decizia legând-o de câteva succese poloneze cunoscute: lanțul de magazine Żabka, sistemul de plăți BLIK și lockerele InPost. „În străinătate, spun că ne invidiază pentru Zabka, BLIK și dulapurile pentru colete. Mi-aș dori să ne invidieze și pentru SMR-uri”, a spus CEO-ul InPost. Diferența dintre cele două lumi este însă mare. Un locker de colete se instalează în câteva zile, pe când un reactor nuclear are nevoie de ani de autorizări și de miliarde de euro. Primul test real va fi semnătura cu Orlen din octombrie.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original