Managerii care se plâng că nu se pot înțelege cu angajații din Generația Z ar putea greși întrebarea de la bun început. Mihai Stănescu, senior management advisor la RoCoach, spune că nu contează atât cum îi faci pe tineri să se adapteze la firmă. Contează mai mult ce arată comportamentul lor despre regulile care nu mai funcționează în organizații. Pare doar o schimbare de perspectivă, dar are efecte practice: vina nu mai cade automat pe o generație „dificilă”, iar întrebările se mută spre modul în care sunt conduse companiile.
Lista de reproșuri e cunoscută. Tinerii ar fi nerăbdători, ar vrea să fie promovați prea repede, ar contesta ierarhia, ar pune viața personală înaintea carierei și și-ar schimba ușor locul de muncă. Stănescu admite că unele dintre aceste observații descriu lucruri reale. Problema începe când o observație ajunge să fie folosită ca explicație. Angajatul care întreabă „de ce?” nu respinge neapărat autoritatea. Poate respinge doar o autoritate care nu-și explică deciziile. Cine cere program flexibil nu fuge neapărat de muncă, ci de un sistem în care orele petrecute la birou trec drept performanță. Iar un tânăr care pleacă după doi ani poate pur și simplu să nu mai fi găsit un motiv bun să rămână.
Consultantul se sprijină pe studiul RoCoach despre starea de bine a angajaților din România în 2025. Datele arată un tablou mai nuanțat decât clișeele. Tinerii ajung mai des decât colegii mai în vârstă în zona de wellbeing excelent. În același timp, simt mai puternic presiunea tehnologiei și le e mai greu să separe munca de viața personală. Pe primul loc la motivație stau salariul și beneficiile, dar contează și respectul din partea echipei. Concluzia lui Stănescu: nu avem o generație dezinteresată de muncă, ci una care negociază mai devreme și mai deschis condițiile în care acceptă să muncească.
Aici e, probabil, adevărata miză pentru angajatori. Generația Z nu le cere companiilor să inventeze un management complet nou. Le cere să justifice regulile pe care le aplică de ani de zile din inerție. Asta îi pune în dificultate pe managerii obișnuiți cu un stil în care decizia nu trebuie explicată. Tinerii au mai multe opțiuni și schimbă mai ușor jobul, așa că firmele care nu se adaptează vor plăti. Vor pierde angajați exact după ce au investit în formarea lor.
Discuția contează și pentru piețele regionale unde firmele concurează pentru aceiași oameni. În județul Sibiu, de exemplu, industria de tip german depinde de forța de muncă tânără. Acolo, felul în care managerii răspund la acel „de ce?” poate cântări la fel de mult ca pachetul salarial când un tânăr decide dacă rămâne sau pleacă.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original