Nu cred ca a fost o alta perioada in istoria postdecembrista in care clasa politica sa fi fost mai confuză, haotică, sau slab pregătită ca acum. Nu ma interesează deloc sa fac radiografia clasei politice și nici a activităţii ei dar ma interesează foarte tare felul in care se reflectă în activitatea social economică de zi cu zi.
Sunt în afaceri de la începutul anilor ’90, dar perioadă mai confuză şi mai deprimantă ca aceasta nu am întâlnit. Totul are loc doar în virtutea unei urgenţe cunoscute de mult dar nebăgate in seama pâna în ultima clipă, ca sunt bani PNRR, ca e Legea salarizării, nu contează cum le finalizam, cât afectăm categoriile sociale cele mai diverse, important este sa le bifăm în ultima secundă, iar faptul ca se vor dovedi proaste sau incomplete nu importă. Noi le-am bifat şi după noi, potopul.
Ideea de a guverna ţara a ajuns mai mult subiect de cancan, nimeni nu mai ia in serios responsabilitatea aceasta, mai important este să desfiinţezi propunerile celorlalţi decât să le susţii pe ale tale. Consultările la Cotroceni sunt mai mult şuete colocviale urmate apoi de săptămîni de explicaţii, dar niciodată de soluţii sau asumarea vreunei responsabilităţi. Aţi auzit de vreo parte sau alta de vreun program de guvernare, de strategie pe termen scurt?
Nu contează pentru nimeni ca suntem la granita unui conflict armat cu drone care au început să cadă zilnic, ca ne va lovi criza carburanţilor, ca inflaţia galopează, ca turismul sau sănătatea în sistemul de stat este la pământ, ca suntem în pragul calificativului junk. Contează ca cele doua partide mari au luptele lor interne şi finisează arta fugii de responsabilitate. Pâna de curând ne tot văităm că corupţia din sectorul public este principala problema, dar eu cred ca în ultima vreme (fără ca ea sa dispară) a fost net devansată de incompetenta și lipsa de profesionalism.
Politicienii noştri au aerul ca se pricep la toate domeniile și iau decizii cu un aer de superioritate și suficienta incredibile dar, din nefericire pentru noi toţi, nu se pricep la mai nimic. Drept sa spun ma asteptam ca Preşedintele sa vina cu un spirit nou, cu idei de reformare a clasei politice și mai ales cu dorinţa găsirii unei strategii pentru tara care sa ne dea şansa unui nou început bazat pe resurse, capabilităţi, taxare corecta a mediului economic și mai ales a muncii, adaptare la complexitatea mediului extern. Cel puţin pâna acum nimic nu se întâmplă, politicienii noştri îşi vad strict de vacante, de interesele mărunte și de micile înţepături intre partide prezentate noua ca un război ajuns la paroxism.
Stau şi mă întreb, ei chiar nu văd în ce hal a ajuns ţara, cât a scăzut nivelul de trai, cât de deprimaţi sunt oamenii pe stradă, cât de puţină încredere mai prezintă clasa politică în întregul ei, cât de mult a scăzut puterea de cumpărare? In concluzie, eu numesc clasa politică în întregul ei responsabilă de haosul generalizat in care ne desfăşurăm toţi activitatea și daca aş şti ca acest articol are vreun ecou cât de mic, le-as cere să se trezească, să înţeleagă responsabilitatea majora pe care o au, să lase interesele partinice mărunte deoparte și sa treacă la treaba. Mai puţin televizor, mai multa munca efectiva domnilor politicieni.
Ne-am saturat de incompetenta și infatuare. Înţelegeti că, ne convine sau nu, voi daţi tonul la tot ce se întâmplă in ţara asta şi deocamdată nu faceţi decât să vă feriţi de leadership şi implicare. Vă întreb ca oameni, nu ca parlamentari, miniştri, etc: vă place cum merge ţara asta, cum trăiesc românii care v-au ales?
Dacă da, asta e viaţa noastră, va merităm şi ne merităm destinul şi suferinţa. Marian Alecu este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români, a dezvoltat şi condus afacerile McDonalds în România, a participat la dezvoltarea lanţurilor City Grill, 5 to Go, iar acum are afaceri în domeniul hotelier.