Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Basilica/ Mama a doi băieți și două fete, Mihaela Păun descrie maternitatea drept cea mai mare bucurie a vieții ei, dar și una dintre cele mai grele încercări, mai ales în primii ani petrecuți în Germania De aproape 17 ani, Mihaela-Iuliana Păun trăiește într-un colț de Bavaria unde limba română se aude tot mai des la biserică. Este soția preotului Ionuț Păun, care slujește la parohia „Sf.
Cuv. Parascheva” și „Sf. Mc.
Kilian, Kolonat și Totnan” din Bamberg, și mama a patru copii. Pe lângă viața de familie și implicarea în comunitatea ortodoxă românească din diaspora, Mihaela predă limba germană în educația adulților. Într-un interviu acordat rubricii #vinereapentruviață, ea a vorbit deschis despre echilibrul fragil dintre familie și misiune, despre maternitate și despre ce înseamnă, de fapt, să fii preoteasă într-o țară străină, conform Basilica .
Povestea familiei Păun în Germania a început în orașul universitar Erlangen, acolo unde părintele Ionuț se afla la studii și a fost hirotonit pentru capela studențească ortodoxă. Primii ani au fost marcați de un amestec neobișnuit de etnii și confesiuni: la slujbele ținute parțial în limba germană participau, alături de studenți români, tineri din Georgia, Serbia, Bulgaria și Rusia. Ulterior, familia a primit o misiune mult mai grea: înființarea unei parohii românești în Franconia Superioară, o regiune în care nu exista, până atunci, nicio comunitate ortodoxă românească organizată.
Mihaela Păun povestește, conform interviului, că totul a trebuit construit pornind de la zero — găsirea unui spațiu de cult, achiziționarea obiectelor liturgice și, mai ales, efortul de a aduce oamenii la biserică. Soțul ei „a străbătut zeci de mii de kilometri”, îmbinând slujirea preoțească cu studiile și cu un serviciu obișnuit, în paralel. Perioada de creștere a parohiei a coincis, spune ea, cu venirea pe lume a celui de-al doilea, al treilea și al patrulea copil — iar timpul pe care soțul îl mai putea petrece acasă a devenit tot mai puțin.
A fost, mărturisește preoteasa, cea mai mare provocare a familiei lor: riscul ca parohia din diaspora să „înghită” viața de acasă. Cu timpul, spune ea, au învățat să găsească un echilibru mai sănătos, iar acum reușesc să petreacă mai mult timp împreună. Cu toate greutățile, Mihaela Păun vorbește despre comunitatea din Bamberg cu o afecțiune aparte: „Pentru câtă iubire și dăruire de sine se ascund în spatele parohiei noastre, eu o numesc cel de-al cincilea nostru copil”, a mărturisit ea.
Implicarea familiei nu se oprește la slujbele religioase — atât ea, cât și soțul ei îi ajută frecvent pe alți români nou-veniți în procesul de integrare, de la traduceri la medic până la relația cu instituțiile publice. Un aspect care a impresionat-o de-a lungul anilor este curiozitatea localnicilor față de credința ortodoxă. Grupuri de elevi, studenți și chiar copii de grădiniță au trecut pragul bisericii din Bamberg pentru a afla mai multe despre tradițiile ortodoxe, iar unii germani au ales chiar să treacă la Ortodoxie.
Printre aceștia, un moment rămas viu în amintirea familiei este vizita, din 2011, a teologului Karl-Christian Felmy de la Universitatea Erlangen-Nürnberg — cunoscut, după convertire, drept părintele diacon Vasilij — care a slujit alături de soțul Mihaelei la capela studențească. Statutul de minoritate religioasă a adus însă și situații neobișnuite pentru familia Păun. Preoteasa își amintește cum vecinii, care nu auziseră niciodată de Ortodoxie, o întrebau, nedumeriți, dacă sunt creștini.
Totuși, spune ea, respectul pentru viața privată și religioasă a celorlalți a fost mereu prezent, iar integrarea familiei s-a făcut relativ ușor, și datorită faptului că atât ea, cât și soțul ei cunoșteau deja limba germană înainte de mutare.