Cel mai înalt grad militar din România rămâne cel de mareșal, dar nu îl poate purta cineva prin simplă înaintare în carieră. Legislația îl prevede, însă îl rezervă unor situații cu totul excepționale, iar în armata de astăzi nu face parte din parcursul obișnuit al unui ofițer.
În ierarhia pe care o urmează efectiv militarii în 2026, vârful este general cu patru stele în Armata de Uscat și în Forțele Aeriene, respectiv amiral cu patru stele în Forțele Navale. Aceste grade sunt, practic, plafonul real al unei cariere, de regulă atins de cei care conduc structurile majore ale armatei.
Diferența contează mai ales pentru că „mareșal” se confundă adesea cu un simplu grad superior generalului. În realitate, este o distincție de natură aproape onorifică, legată de momente de cumpănă pentru stat, nu de o treaptă care se obține prin vechime sau funcții de comandă.
Istoria explică de ce titlul sună astăzi aproape istoric. Printre cei care l-au primit în secolul trecut se numără Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Ion Antonescu, toți în contexte marcate de război sau de crize majore. De atunci, gradul a rămas mai degrabă o posibilitate teoretică decât o realitate a armatei moderne.
Sursă text și foto: Ziarul Unirea — articolul original