Copiii care au primit foarte puțin zahăr în primele 1.000 de zile de viață, adică din timpul sarcinii până la vârsta de doi ani, par să aibă ca adulți un risc mai mic de anxietate. La această concluzie a ajuns un studiu britanic publicat în revista Translational Psychiatry. Ce face cercetarea valoroasă este experimentul natural pe care se bazează, unul care nu ar putea fi repetat astăzi: raționalizarea zahărului din Marea Britanie din anii războiului și de după.
Restricțiile au fost introduse în ianuarie 1940, pentru a face față penuriei de alimente provocate de al Doilea Război Mondial, și au fost ridicate abia în septembrie 1953. În tot acest timp, un adult avea voie la aproximativ 40 de grame de zahăr pe zi. Pentru că restricțiile au dispărut treptat, oameni născuți la doar câteva luni distanță au avut parte de alimentații foarte diferite la începutul vieții. Echipa condusă de profesoara Nophar Geifman, de la Universitatea Surrey, a analizat datele a 46.448 de participanți din baza UK Biobank, născuți între 1 octombrie 1951 și 31 martie 1956. Aceștia au fost împărțiți în grupuri după cât timp au trăit sub raționalizare: doar în viața intrauterină sau și în diferite perioade de până la 24 de luni după naștere. Pentru comparație, cercetătorii au folosit persoane de vârste apropiate născute după ridicarea restricțiilor, dar și participanți născuți în Irlanda, unde raționalizarea nu s-a aplicat. „Este foarte puțin probabil să mai existe vreodată un asemenea set de date”, a subliniat Geifman.
Rezultatul principal arată o relație de tip doză-efect: cu cât raționalizarea a durat mai mult în această perioadă timpurie, cu atât riscul de anxietate la maturitate a fost mai mic. Legătura s-a menținut și după ce cercetătorii au ținut cont de cât zahăr au consumat participanții mai târziu, ca adulți. Acest detaliu contează, pentru că sugerează că efectul ține de fereastra timpurie de dezvoltare și nu doar de obiceiurile alimentare de mai târziu. Cu depresia lucrurile au stat altfel: asocierea observată inițial nu a mai fost semnificativă statistic după aceleași ajustări. La femei, tabloul a fost deosebit de clar. Cele care nu au trecut deloc prin raționalizare sau au trecut doar pentru scurt timp au fost mai predispuse să dezvolte anxietate.
Imagistica cerebrală vine cu un argument în plus. Volumul materiei cenușii a fost măsurat în 139 de regiuni ale creierului, iar în 80 dintre ele au apărut diferențe semnificative între grupurile definite după expunerea la raționalizare. Când cei care au trăit cel mai mult sub restricții au fost comparați cu cei care nu au trecut deloc prin ele, diferențele s-au concentrat în 11 regiuni, printre care și zone ale cerebelului. Studiul arată și un efect asupra gusturilor: cei expuși restricțiilor din timpul sarcinii până la doi ani au declarat ca adulți că le plac mai puțin alimentele dulci. Asta ar putea fi una dintre explicațiile rezultatelor, dar nu singura.
Datele trebuie totuși citite cu prudență. Este un studiu observațional, care arată o asociere, nu o relație cauză-efect demonstrată. Anii postbelici au adus schimbări în multe alte aspecte ale vieții, nu doar în cantitatea de zahăr. Cu toate acestea, cercetarea se adaugă altor lucrări care au folosit aceeași raționalizare britanică și au legat expunerea redusă la zahăr în primii ani de un risc mai mic de boli metabolice, precum diabetul și hipertensiunea. Mesajul pentru părinți și pentru autoritățile de sănătate e tot mai greu de ignorat, într-o perioadă în care zahărul adăugat apare în tot mai multe produse pentru bebeluși: primii doi ani de viață ar putea influența nu doar sănătatea fizică, ci și echilibrul emoțional pe termen lung.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original