John McEnroe le cere tenismenilor să facă ceea ce aproape nimeni din circuit nu îndrăznește să spună cu voce tare: să boicoteze unul sau două turnee de Grand Slam. Fostul campion american, în vârstă de 67 de ani, consideră că numai așa jucătorii ar putea obține o parte mai mare din banii generați de cele patru mari turnee și un loc real la masa deciziilor. Propunerea vine într-un moment sensibil, la doar câteva zile după ce mișcarea jucătorilor de top care cer o redistribuire a veniturilor a ales să mute negocierile din spațiul public în culise.
McEnroe, câștigător a șapte titluri de Grand Slam, a vorbit la Londra, în timpul Laver Cup, unde a condus Team World. Argumentul său e simplu: jucătorii nu controlează nici banii, nici calendarul, deși spectacolul se sprijină pe ei. „Jucătorii ar trebui să fie parteneri în turneele majore. Faptul că nu sunt creează fricțiuni: primesc o parte foarte mică din venituri. Singura modalitate de a realiza acest lucru, în opinia mea, este să boicotăm unul sau două turnee”, a declarat americanul.
Miza e concretă. Grupul de jucători care a protestat la Roland Garros și la Wimbledon cere ca ponderea veniturilor alocate premiilor în bani să urce la 22% până în 2030, față de o medie actuală de aproape 15%. Diferența pare modestă pe hârtie, însă ar însemna o creștere de aproape o jumătate a sumelor puse în joc, la turnee care generează venituri uriașe din drepturi TV, sponsorizări și bilete. Recent, mișcarea a anunțat încheierea fazei publice a campaniei și înființarea unui consiliu formal care să continue discuțiile, lăsând însă deschisă varianta reluării protestului dacă cererile rămân fără răspuns.
Tocmai aici intervine McEnroe, ca un fel de „polițist rău” al negocierii. Jucătorii activi au preferat până acum presiunea diplomatică, iar amenințarea cu un boicot, venită de la o legendă fără nimic de pierdut în clasament, mută granița discuției. Organizatorii de Grand Slam știu că un asemenea scenariu nu e doar teoretic: în 1973, zeci de jucători au refuzat să participe la Wimbledon în semn de solidaritate cu Niki Pilić, suspendat de federația iugoslavă, iar episodul a contribuit decisiv la consolidarea puterii ATP.
Rămâne întrebarea dacă generația actuală ar fi dispusă să plătească un asemenea preț. Un boicot înseamnă puncte pierdute în clasament, contracte de sponsorizare puse în pericol și, mai ales, șansa ratată de a câștiga un titlu major într-o carieră scurtă. Pentru vedete, sacrificiul ar fi suportabil; pentru jucătorii din afara primelor o sută, pentru care premiile de la Grand Slam acoperă adesea cheltuielile unui sezon întreg, ar fi mult mai greu. Chiar dacă propunerea lui McEnroe nu se va materializa, ea dă consiliului jucătorilor un argument în plus la masa negocierilor: dacă discuțiile de acum eșuează, alternativa ar fi mult mai costisitoare pentru toată lumea.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original