Scăderea mai agresivă a tensiunii arteriale pare să încetinească deteriorarea vaselor mici din creier. Aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze de accident vascular cerebral și de demență, iar de obicei evoluează ani la rând fără simptome. Pacienții hipertensivi care au urmărit o țintă sistolică sub 120 mmHg au acumulat cu 16,9% mai încet leziunile specifice bolii vaselor mici cerebrale decât cei care au avut ca țintă pragul clasic de 140 mmHg. Rezultatul contează pentru că tensiunea arterială este unul dintre puținii factori de risc pentru sănătatea creierului pe care medicina îi poate controla ieftin și eficient.
Datele vin din SPRINT, un studiu clinic american de amploare, cu peste 9.300 de participanți. Toți aveau cel puțin 50 de ani, hipertensiune și un risc cardiovascular crescut. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri, fiecare cu altă țintă pentru tensiunea sistolică. Echipa de cercetători a comparat apoi scanările RMN făcute la aproximativ patru ani distanță, la participanții care aveau imagini disponibile. SPRINT este deja un reper în cardiologie. Prin rezultatele sale a pus sub semnul întrebării pragurile considerate multă vreme suficiente în tratamentul hipertensiunii. Noua analiză adaugă acum în discuție și efectele asupra creierului.
Cel mai interesant este că efectul pare să crească odată cu scăderea tensiunii. Reperul de comparație au fost participanții a căror tensiune a crescut în perioada studiului. Față de ei, cei la care tensiunea a scăzut cu până la 10 mmHg au avut o progresie a leziunilor cu 21,2% mai lentă. La o scădere între 10 și 20 mmHg, diferența a ajuns la 26,3%. Pentru scăderi de cel puțin 20 mmHg, a urcat la 39,4%. O astfel de relație doză-răspuns nu dovedește singură cauzalitatea, dar întărește ipoteza că tensiunea joacă un rol real în acest proces.
Autorii au avertizat însă să nu fie supraevaluat cel mai spectaculos procent. Cercetătorul Mohamad Habes a precizat că cifra de 39,4% arată doar că boala vaselor mici vizibilă la RMN s-a acumulat mai lent. Ea nu înseamnă că leziunile existente s-au vindecat și nici că aproape 40% dintre ele au dispărut. Cu alte cuvinte, tratamentul pare să frâneze deteriorarea, nu s-o repare.
Există și o limită importantă. Studiul nu a arătat că scăderea tensiunii a dus direct la un declin cognitiv mai redus sau la mai puține accidente vasculare cerebrale. Rezultatul privește modificările observate la RMN, nu memoria sau funcționarea de zi cu zi a pacienților. Ținte mai stricte înseamnă de obicei mai multe medicamente și riscul unor efecte adverse, ca amețelile sau tensiunea prea scăzută. De aceea, decizia rămâne individuală și se ia împreună cu medicul. Totuși, pentru milioanele de oameni care își tratează hipertensiunea cu intermitență, concluzia e greu de ignorat: fiecare milimetru de mercur câștigat ar putea proteja nu doar inima, ci și creierul.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original