Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud a pierdut definitiv, la Curtea de Apel Cluj, procesul prin care încerca să recupereze peste 258.000 de lei de la foștii săi conducători, Mureșan Mihai și Catalano Horațiu Roco, și de la fostul director al Palatului Copiilor, Grapini Grigore. Instanța a constatat că dreptul la acțiune s-a prescris, așa că instituția rămâne nu doar fără bani, ci și cu o factură de 16.000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Dosarul s-a încheiat în toamna lui 2026, după mai bine de zece ani în care ISJ nu a mișcat în timp util.
Povestea pornește din iarna lui 2005, când, printr-un ordin al Ministerului Educației, clădirea Palatului Copiilor din Bistrița a fost retrocedată foștilor proprietari. Inspectoratul, care administra imobilul, nu s-a conformat imediat, iar Palatul Copiilor a continuat să folosească spațiul fără să clarifice situația cu proprietarii. Aceștia au mers în instanță și au câștigat: ISJ a fost obligat să predea clădirea, să plătească chiriile restante și despăgubiri pentru folosirea ei. Cum banii nu au venit de bunăvoie, a intervenit executorul judecătoresc, iar în 2010 și 2011 sume importante au fost reținute direct din bugetul instituției, cu tot cu actualizări cu rata inflației, dobânzi penalizatoare și cheltuieli de executare.
Gaura a ieșit la iveală în primăvara lui 2012, când Camera de Conturi Bistrița-Năsăud a verificat conturile inspectoratului pentru anul anterior. Într-un proces-verbal din 6 aprilie 2012, auditorii au reținut că ISJ plătise 109.520,54 lei doar cu penalități și cheltuieli de executare silită, pe fondul unui management defectuos. Instituția a fost obligată să extindă verificările și să recupereze banii de la cei răspunzători. Documentul îi indica pe Grapini Grigore, director al Palatului Copiilor între 2003 și 2009, pe Catalano Horațiu Roco, inspector școlar general adjunct cu atribuții delegate de conducere în 2005–2006, și pe Mureșan Mihai, inspector școlar general în 2007–2009 și 2010–2011.
De aici, ISJ avea obligația să pornească rapid acțiunile în instanță. Potrivit sursei, în schimb, a urmat o pasivitate administrativă de peste un deceniu, timp în care o angajată din interiorul instituției ar fi ascuns situația real prin hotărâri judecătorești false. Textul pe care îl avem se oprește înainte de detaliile acestei părți, așa că nu se poate stabili aici cum a fost descoperit falsul și ce măsuri s-au luat față de angajată.
Concluzia instanțelor este una seacă: termenul de prescripție a expirat, iar justiția nu mai analizează fondul. Pentru școlile și grădinițele din Bistrița-Năsăud, miza e concretă, pentru că suma pierdută și cheltuielile de judecată ies, în cele din urmă, din banii publici ai sistemului de educație din județ. Cazul rămâne un exemplu despre costul întârzierilor într-o instituție publică: o pagubă constatată oficial încă din 2012 s-a transformat într-o pierdere definitivă.
Sursă text și foto: Gazeta de Bistrița — articolul original