Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (“ PPWR ”) va începe să se aplice, în general, de la 12 august 2026 . PPWR acoperă toate ambalajele, indiferent de material sau origine, şi aduce cerinţe care merg mult dincolo de raportările de mediu cunoscute până acum.
Nu toate obligaţiile PPWR devin aplicabile în aceeaşi zi, însă pentru companii este momentul să îşi clarifice rolurile şi fluxurile de ambalaje. Pentru retaileri, producători alimentari, companii cu produse private label şi, în general, pentru orice societate care cumpără, ambalează, importă sau distribuie produse, câteva verificări nu trebuie ratate. În primul rând, inventarul trebuie făcut la nivel de ambalaj, nu doar de produs .
Pentru fiecare produs ar trebui identificate separat cutia, folia, tava, eticheta, separatorul, paletul sau alte componente şi ar trebui stabilit dacă sunt ambalaje de vânzare, grupate sau de transport. Pentru fiecare dintre aceste categorii, trebuie cunoscute cel puţin materialul, greutatea, furnizorul, provenienţa, cine îl umple sau îl utilizează şi unde ajunge să devină deşeu. O simplă evidenţă de SKU-uri nu mai este suficientă.
Mai departe, trebuie stabilit cine răspunde din punct de vedere juridic pentru fiecare ambalaj. PPWR face o distincţie importantă între „ fabricant ”, responsabil pentru potrivititatea ambalajului, şi „ producător ”, căruia îi revin obligaţiile de răspundere extinsă a producătorului ( EPR). Cele două calităţi nu aparţin neapărat aceleiaşi societăţi, iar Ghidul Comisiei din iunie 2026 oferă numeroase exemple tocmai pentru a clarifica aceste situaţii.
Această verificare a calităţii a fiecărui actor din lanţul de aprovizionare este relevantă mai ales atunci când se vorbeşte despre produse ambalate sub marcă proprie. Spre exemplu, o societate care comercializează un produs ambalat sub propria marcă poate ajunge să fie fabricant în sensul PPWR, chiar dacă ambalajul este produs fizic de un alt furnizor. În schimb, simpla utilizare a unei cutii standard, nebranduite, cumpărate pentru transport nu conduce automat la aceeaşi concluzie.
Marca de pe produs sau ambalaj, cine stabileşte specificaţiile şi cine realizează configuraţia finală pot schimba această încadrare. Companiile ar trebui să solicite datele privind materialele şi greutăţile ambalajelor, identificarea fabricantului PPWR, informaţiile de trasabilitate, precum şi documentaţia de potrivititate disponibilă. Pentru ambalajele pentru care compania însăşi este fabricant, informaţiile tehnice primite de la furnizori vor sta la baza propriei documentaţii tehnice şi a Declaraţiei UE de potrivititate.
Este util în acest sens să aibă loc şi o revizuire a contractelor comerciale încheiate, astfel încât acestea să prevadă obligaţia furnizorului de a comunica orice modificare a materialului, designului sau configuraţiei ambalajului. PPWR aduce noi reguli de etichetare şi cerinţe tehnice pentru ambalaje, însă, pentru multe companii, adevărata provocare va fi să înţeleagă exact ce rol au pentru fiecare tip de ambalaj şi unde începe şi unde se termină responsabilitatea lor. Pentru multe business-uri, o analiză punctuală a principalelor fluxuri de ambalaje este suficientă pentru a identifica rapid unde există obligaţii noi, unde sunt necesare informaţii suplimentare de la furnizori şi unde procesele actuale pot continua fără schimbări majore.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels Economia se redresează uşor, creditul privat îşi accentuează ascensiunea, în timp ce inflaţia scade substanţial din T3/2026. Dar România rămâne cu cea mai mare dobândă din regiune, BNR ţinând rata-cheie tot la 6,5%, pentru că vede în viitor riscuri notabile pentru inflaţie Ce afaceri româneşti dau tonul în business anticipând trendurile sau fiind primele care le implementează local? ZF Tech Day.