Cuba nu mai are destulă hrană, combustibil și curent nici pentru oameni, iar criza a ajuns acum și la animalele Grădinii Zoologice Naționale de lângă Havana. Aici trăiește una dintre cele mai valoroase colecții genetice de specii amenințate din regiune, iar îngrijitorii au ajuns să raționeze carnea pentru feline, să oprească programele de reproducere și să depindă de donații private. Miza trece de soarta unui parc de agrement: dacă aceste populații se pierd, e greu de crezut că vor mai putea fi refăcute.
Parcul se întinde pe 345 de hectare, la vreo 20 de kilometri de centrul capitalei, și găzduiește aproape o mie de animale din 84 de specii, ținute în regim de semi-libertate. Printre ele se află singurul grup de reproducere de rinoceri negri din afara Africii și cea mai mare turmă de zebre Grant de pe continentul american. Tocmai de aceea, spune Yoel Machado, responsabilul cu bunăstarea animalelor, conducerea a luat o decizie dureroasă: „Nu putem continua să creștem numărul de animale.” Orice pui nou înseamnă mai multă hrană, mai multe medicamente și mai mult personal, adică exact ce lipsește. Deocamdată, prioritatea e sănătatea animalelor care trăiesc deja acolo.
Cel mai greu e în zona felinelor mari. Fiecare tigru, leu sau jaguar ar avea nevoie de circa șapte kilograme de carne pe zi, cu o zi de post pe săptămână. Uneori carnea pur și simplu nu vine. Alteori vine, dar penele de curent o fac greu de păstrat. Angel Cordero, medicul veterinar care se ocupă de lei, tigri și jaguari, spune că hrana e porționată ca să ajungă cât mai mult timp și admite că animalele „ar putea fi într-o formă mai bună”. Jurnaliștii AFP care au vizitat parcul nu au văzut totuși animale care să pară subnutrite. În țarcul tigrilor, doi pui bengalezi de vreo două luni, dintre care unul alb, se jucau sub privirea mamei.
Chiar și când există hrană, drumul ei până la animale e o problemă. Insula duce lipsă de combustibil din ianuarie, pe fondul blocadei petroliere impuse de Washington, așa că tehnicienii ajung la lucru cu bicicleta, cu căruța sau cu motocicleta electrică. Nici utilitățile nu mai sunt sigure: recent, grădina a stat 23 de zile la rând fără electricitate, iar odată cu curentul s-a oprit și apa. Pentru un parc finanțat de stat, într-o țară unde bugetul public abia acoperă nevoile de bază ale populației, animalele nu sunt pe primul loc când se împart resursele.
Golul e acoperit, cât se poate, de oameni obișnuiți. În fiecare luni, Ana Fernandez aduce carne la zoo. Are 50 de ani, e cubano-americancă, s-a născut în Tennessee și trăiește în Cuba de nouă ani. „Animalele nu trebuie să sufere” din cauza situației, spune ea. Recunoaște însă că bunăvoința nu ține loc de un sistem care funcționează: „În unele zile, nu ajunge pentru toată lumea.” Cât timp nu se rezolvă criza energetică a insulei, supraviețuirea unor specii rare din singurul lor refugiu din afara habitatului natural depinde de voluntari ca ea.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original