Filarmonica Moldova din Iași și-a deschis stagiunea 2026–2027 cu un program integral beethovenian, dirijat de Cristian Mandeal: Fantezia corală op. 80 și Simfonia a IX-a op. 125. Sala Casei de Cultură a Studenților a fost plină, iar concertul a marcat și startul proiectului „Integrala simfoniilor beethoveniene”, inițiat de dirijor. Sursa nu precizează data exactă a serii, ci doar că articolul a fost publicat duminică, 11 octombrie 2026.
Cronicarul concertului, cu aproape șase decenii de prezență în sălile de concert, spune că există seri care se închid cu un simplu „ok” și seri care rămân în memoria afectivă. Deschiderea de la Iași o plasează fără ezitare în a doua categorie, ca pe una dintre acele întâlniri rare dintre partitură, interpretare și public, care depășesc cadrul obișnuit al unui concert simfonic.
Alegerea celor două lucrări nu a fost întâmplătoare. Fantezia corală, compusă în 1808 pe versuri de Christoph Kuffner, anticipează într-o formă concentrată ideea din finalul Simfoniei a IX-a, scrisă în 1824 pe versurile lui Friedrich Schiller: vocile se alătură treptat instrumentelor, iar muzica trece de la expresia individuală la comuniune. Puse una lângă alta, cele două partituri arată cum o idee îndrăzneață din 1808 devine, șaisprezece ani mai târziu, o viziune monumentală, în care „Oda bucuriei” vorbește despre o fraternitate care depășește granițele și izolarea individului.
În Fantezia corală, pianistul Răzvan Dragnea, descris drept excelent, a trebuit să treacă de la virtuozitatea solistică la dialogul cu orchestra, apoi cu sextetul vocal și, în cele din urmă, cu vocile întregului ansamblu. Sextetul a fost format din Lucian Dolhăescu (bas), Liviu Munteanu și Constantin Țaga (tenori), Mihaela Blându (mezzosoprană), Nicoleta Manolache și Daniela Goria (soprane). Potrivit cronicii, cerințele partiturii au fost realizate cu naturalețe și siguranță.
Corul Academic „Gavriil Musicescu”, pregătit de Consuela Radu-Țaga, a dat dimensiunea umană și colectivă fără de care mesajul lucrării s-ar fi pierdut. Textul sursă se întrerupe în dreptul Simfoniei a IX-a, astfel că nu pot fi redate detalii despre interpretarea ei.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original