Tensiunea arterială mare ar putea face mai mult decât să pună în pericol inima și vasele de sânge: ar putea accelera și distrugerea cartilajului din articulații. Un studiu condus de cercetători de la Chonnam National University din Coreea de Sud, prezentat de Science Alert, leagă hipertensiunea de artroză printr-un hormon numit arginină-vasopresină (AVP). Dacă legătura se confirmă la oameni, s-ar putea schimba felul în care medicii privesc una dintre principalele cauze de dizabilitate la vârstnici. Artroza n-ar mai fi doar o boală a uzurii, ci și una în care contează ce se întâmplă în restul corpului.
Mecanismul propus are mai mulți pași. Persoanele cu hipertensiune au în sânge niveluri mai ridicate de AVP, iar hormonul acționează prin receptorul AVPR1A, aflat pe suprafața celulelor. Într-un cartilaj sănătos, receptorul aproape că lipsește. Odată cu vârsta sau după o leziune a articulației însă, numărul lui crește, iar țesutul devine sensibil la vasopresină. Cercetătorii spun că, atunci când tensiunea e ridicată, semnalul transmis prin această cale ar putea porni procese care degradează cartilajul.
Ipoteza a fost testată mai întâi pe date clinice. Echipa a analizat fișele medicale ale 36.820 de persoane de cel puțin 45 de ani și a constatat că artroza apărea mai des la cei cu hipertensiune. Legătura a fost mai puternică la femei și cea mai evidentă la pacienții cu leziunile cele mai grave ale genunchiului. Datele de acest tip arată însă doar o asociere, nu o relație de cauzalitate. Hipertensiunea și artroza au factori de risc comuni, precum vârsta, greutatea și sedentarismul. Din acest motiv au fost necesare și experimentele de laborator.
Pe șoareci modificați genetic să facă hipertensiune, cărora li s-au provocat chirurgical leziuni asemănătoare artrozei, cartilajul s-a degradat vizibil mai mult decât la animalele cu tensiune normală. Cel mai important rezultat este însă altul: la articulațiile sănătoase, tensiunea mare nu a avut același efect. Mecanismul a apărut doar când hipertensiunea s-a suprapus peste o articulație deja afectată de o leziune sau de îmbătrânire. Practic, tensiunea nu declanșează boala, dar pare să agraveze o problemă care există deja.
Rolul receptorului a fost verificat în două feluri. La șoarecii care nu aveau AVPR1A și la cei tratați cu medicamente care îi blocau activitatea, degradarea cartilajului a fost mai mică. Testele făcute apoi pe celule de cartilaj au arătat cum anume declanșează vasopresina procesele care afectează țesutul. Pentru medicină, rezultatul contează pentru că artroza nu are în prezent niciun tratament care să oprească degradarea articulației. Pacienții primesc în principal medicamente pentru durere, iar în cazurile grave ajung la proteză.
Autorii sunt totuși prudenți. Ce s-a văzut la șoareci trebuie confirmat și la oameni, iar până atunci este prea devreme să vorbim despre un tratament. Studiul atrage însă atenția asupra unui lucru util deja: milioane de oameni au în același timp tensiune mare și dureri articulare, iar cele două probleme sunt de obicei tratate separat. Dacă legătura se confirmă, controlul tensiunii ar putea ajuta și la protejarea articulațiilor, mai ales la persoanele care au avut deja o leziune.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original