Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Unsplash. com/România conduce detașat în UE la tinerii fără școală și fără job România are, de ani buni, cel mai mare procent din Uniunea Europeană de tineri care nu muncesc, nu învață și nu urmează nicio formă de pregătire profesională, aproape unul din cinci, cu vârste între 15 și 29 de ani.
Aproape unul din cinci tineri români, cu vârste între 15 și 29 de ani, nu muncește, nu urmează nicio formă de educație și nu participă la niciun program de formare profesională. Este categoria pe care statisticile europene o numesc NEET, „Not in Employment, Education or Training”, iar România deține, an de an, un trist record: cel mai mare procent din întreaga Uniune Europeană. Potrivit celor mai recente date Eurostat, rata NEET în România a fost, în 2025, de 19,2%, aproape dublă față de media europeană de 11% și de peste două ori mai mare decât ținta pe care Uniunea Europeană și-a propus-o pentru 2030, sub 9%.
Practic, vorbim despre aproximativ 588. 000 de tineri, o cifră comparabilă cu populația unui oraș mare. Ceea ce îngrijorează cel mai mult specialiștii nu este doar nivelul ridicat, ci lipsa de progres.
Între 2015 și 2025, media europeană a ratei NEET a scăzut vizibil, de la 15,2% la 11%. România, în schimb, a coborât nesemnificativ, de la 20,9% la 19,2%, practic aceeași situație structurală, neschimbată de un deceniu, în timp ce alte state din regiune, precum Italia, Grecia sau Croația, au reușit reduceri importante prin politici active de ocupare, programe de ucenicie și reconversie profesională. Diferențele față de statele nordice și vest-europene sunt uriașe.
În timp ce în Olanda doar 5,3% dintre tineri se află în această situație, iar în Suedia procentul este de 5,9%, în România aproape fiecare al cincilea tânăr este NEET. Următoarele state din coada clasamentului european sunt Bulgaria (13,8%) și Grecia (13,6%), cu peste cinci puncte procentuale sub nivelul românesc. Un detaliu esențial, adesea trecut cu vederea: din cei 19,2% de tineri NEET din România, doar aproximativ 5,4% apar oficial ca șomeri, în căutare activă de loc de muncă.
Restul, aproape 14%, sunt considerați „inactivi economic”, adică nu caută deloc un loc de muncă, nu sunt înregistrați nicăieri și, practic, dispar din radarul instituțiilor. Asta arată o statistică cu mult mai complexă decât simpla „lipsă de joburi”. Diferența dintre oraș și sat este, poate, cel mai dramatic indicator din întreaga statistică.
Rata abandonului școlar timpuriu în mediul rural ajunge la 23,7%, comparativ cu doar 4,6% în orașele mari și 16,3% în orașele mici și suburbii. Cu alte cuvinte, un copil din mediul rural are șanse de cinci ori mai mari să abandoneze școala decât unul din marile centre urbane. Cauzele sunt adesea concrete și greu de rezolvat individual: lipsa unui liceu în comună, costul deplasării zilnice la un liceu din oraș, drumuri proaste sau curse de transport public insuficiente sau inexistente.
Pentru o familie cu venituri mici, costul zilnic al navetei, sau, și mai grav, al unei chirii în oraș pentru continuarea studiilor, poate deveni pur și simplu imposibil de suportat, iar copilul rămâne acasă, „temporar”, până când situația devine permanentă. Legătura dintre abandonul școlar și statutul NEET este directă: majoritatea tinerilor aflați în această situație provin din familii afectate de sărăcie sau risc de excluziune socială, unde educația este frecvent întreruptă din motive materiale sau familiale. Situația este agravată de faptul că, potrivit datelor recente, tot mai puțini copii ajung măcar să se înscrie la școala primară, un indicator în deteriorare față de urmă cu un deceniu.