Vasile Pop, ceterașul cunoscut drept „Lia din Frata”, a murit, iar vestea a îndoliat lumea folclorului din județul Cluj. Muzicantul din comuna Frata primise abia anul trecut, în 2025, titlul de „Tezaur Uman Viu” pentru felul în care a păstrat și a transmis muzica tradițională din Câmpia Transilvaniei. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 31 octombrie 2026, în Frata.
Decesul a fost anunțat de Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Cluj”, iar Primăria comunei Frata a transmis familiei un mesaj de condoleanțe. „Cetera lui Vasile Pop s-a stins, dar ecoul ei va rămâne mereu în inimile noastre”, au scris reprezentanții administrației locale.
Vasile Pop a învățat să cânte la vioară după ureche, ca muzicanții vechi ai satului, fără partituri și fără o școală academică în spate. Repertoriul îl primise pe cale orală, de la o generație la alta, și l-a purtat apoi decenii la rând la jocurile satului, la nunți și la sărbători. A fost sufletul formației tradiționale de jucăuși din comună, acompaniind generații întregi de dansatori, și și-a făcut în timp un stil propriu, recunoscut în zona Frata.
Era cunoscut pentru jocurile specifice Câmpiei Transilvaniei, între care „Româneștele de purtat”, „Românește de-nvârtit”, „În două lături”, „Hărțag”, „Târnăveana” și „Românește în ponturi”. Cânta și melodii rituale, care însoțeau nunțile și alte momente însemnate din viața comunității. Potrivit documentării platformei Vatra MCP, a fost prezent de-a lungul anilor la nunți, hore, șezători și concursuri folclorice.
În iunie 2025, Ministerul Culturii l-a desemnat „Tezaur Uman Viu”, alături de Traian Balcău, horitor din Ceanu Mare. Distincția merge către oamenii care păstrează și transmit forme valoroase ale patrimoniului cultural imaterial. Pentru un repertoriu trăit aproape exclusiv prin transmitere orală, dispariția unui astfel de interpret e o pierdere greu de recuperat: ce n-a fost notat pe note rămâne doar atât cât au apucat să preia ucenicii.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original