Un Fiat 500 îmbrăcat în haine de automobil din anii ’30 – așa arată, pe scurt, Fiat 500 Gamine, modelul cu care carosierul italian Vignale a demonstrat, în 1967, că forma unei mașini poate minți complet despre vârsta ei. Dedesubt rămânea același Fiat 500 popular și accesibil; deasupra, Alfredo Vignale a desenat un roadster cu două locuri, aripi proeminente, faruri rotunde și o grilă frontală înaltă care trimitea direct la automobilele interbelice.
Trucul stă chiar în acea grilă: deși imită un radiator, nu are nicio treabă cu răcirea motorului. Gamine păstra, de fapt, mecanica simplă a lui Fiat 500 – motor bicilindric de 499,5 cmc, montat în spate și răcit cu aer, care în varianta Fiat 500 F dezvolta circa 18 CP, trimiși roților spate printr-o cutie manuală în patru trepte. O putere derizorie azi, dar suficientă pentru o mașină ușoară, gândită pentru plimbare, nu pentru performanță.
Interiorul respecta aceeași filozofie minimalistă: doar două locuri, un bord simplu, fără bancheta din spate a modelului de bază. Practic, Vignale transforma un automobil popular, gândit pentru familie, într-un moft pentru cei dispuși să renunțe la utilitate în schimbul senzației de a conduce ceva aparte, care atrăgea privirile pe stradă.
Tocmai acest compromis – plus prețul mai mare, dat de construcția artizanală de carosier – a ținut Gamine departe de succesul comercial al lui Fiat 500. Produsă în serie mică, de la finalul anilor ’60 până la începutul anilor ’70, a rămas o apariție rară, iar raritatea aceasta e cea care o face azi căutată printre colecționarii de automobile clasice.
Fiat 500 Gamine rămâne, până la urmă, dovada că un motor minuscul și o caroserie plină de personalitate pot produce o mașină memorabilă – una pe care Vignale a reușit să o facă mai mare decât dimensiunile ei sugerau.
Sursă text și foto: MS News — articolul original